„Nu’s bani in Visag”

Statisticile oficiale ii ignora. Ei nu intra la nici un fel de activitate. Daca ar fi sa ne luam dupa Anuarul Statistic in Visag nu se intimpla nimic. Nu se cumpara si nu se vinde nimic. Nu se produce nimic. Poate nici viata nu exista.Asta ma face sa ma gindesc la un comentariu despre efectele economice ale celui mai mare val devastator de tunami care a ucis vreo citeva sute de mii de oameni dintr-un foc. Sa nu ne mai strofcim atit, impactul economic, spunea careva, a fost infim. Numai 1% din economia tarii…

Deci statisticile oficiale ar concluziona ca oamenii vegeteaza intr-o totala lipsa de orice… Ceea ce este departe de a fi adevarat.

In Visag veniturile per familie sint minuscule. Acele venituri care sint cuantificate de catre cei de mai sus. Mai putin de 10 lei per persoana per zi. Dintre cei 450 de locuitori permanenti nici jumatate nu au un venit de 300 roni pe luna. Si totusi, se traieste. Uneori, chiar decent.

In duminica aceasta s-a intimplat un botez (cu 80 de particpanti) si doua inmormintari cu cam tot atitia participanti.

Marioara mi-a povestit cum s-au desfasurat pregatirile. Pentru fiecare s-a muncit mult. Ea a supervizat multe. Torturile(12), prajiturile (37 de balturi), snitelele (240) si fripturile (tot atitea) pentru botez, sarmalele si fripturile pentru parastase, supa de taietei… S-a revenit la schimbul de „servicii”, suna pretentios, dar asa este.

Pentru munca ei de bucatar sef (neautorizat de nimeni ea nefiind decit o femeie extrem de priceputa) a fost rasplatita  in natura: cineva i-a adus o remorca de lemne, altcineva i-a dat niste saci de ovas pentru iepuri, alticneva niste kilograme de brinza si mincare… altcineva trebuia sa vina sa-i mai repare cite ceva…

Asa se desfasoara viata in minusculele sate pe moarte din Romania. Oamenii schimba intre ei diferite bunuri si servicii fara sa mai foloseasca ca intermediar „banul”.  Va imaginati ce impact ar avea acolo un card de salariu sau de cumparaturi.

Cum m-am distrat in urma cu niste ani cu o duducuta care se straduia sa-mi vinda un card de cumparaturi. Sa nu mai am bani in buzunar (oare de ce este mai bine sa nu-i mai am ?) ci un cartonas cu ajutorul caruia sa platesc … Am intrebat-o daca respectivul plastic il pot folosi si la Piata Matache. Acolo faceam la vremea aceea piata.  Daca pot cumpara o legatura de marar cu el… Bine inteles, mi-a spus dinsa dezarmant… Cum, m-am mirat, coana Mita de la a doua taraba pe stinga, de unde iau eu mararul, are cititor de card ? Nu… va puteti duce la supermarchet… Cum, cona Mita vinde la supermarchet ? Nu, cucona, a devenit dinsa exasperata, te duci mata la super…

Doar ca eu nu ma duc la super…, ma duc numai la  Marioara careia-i dau bani ca sa mai fie si acolo, in Visag ceva bani. Nu se poate merge la scoala in schimbul a nimic, nu se poate merge la scolal fara bani. Trebuie platit caminul si mai trebuie sa se si maninace ca sa se traiasca la Timisoara unde Marioara are DOUA nepoate care fac facultate (nu pe bani, la stat, fara taxa) iar cei 600 (fara 16%) roni ai ei si cei 800 (fara 25% dupa B&B citire) ai lui Ani fac atit de putin cind se impart la 4… Cum va spuneam 10 lei pe zi…

„Nu’s bani in Visag…” mi-a spus Marioara. Nu’s bani in toata tara, as spune eu. Si nici slujbe. Niste imbecili dintre statisticienii oficiali au raportat ca in ultimul trimestru monitirozat al acestui an somajul a SCAZUT… deci, este spre bine cu economia…

La asa ceva nu se poate replica decit „Mare ti-e gradina, doamne !”

2 răspunsuri la „Nu’s bani in Visag”

  1. NFRez spune:

    Si inainte de aste vremuri ”crizate” nu erau tot atat de putini bani in Visag, oare? Pare unul din acele locuri in care parca si timpul curge mai lent.
    P.S.V-ati si intors, deja?

  2. geomarz spune:

    Inainte de vremurile crizate (din 89 incoace) erau multi bani in Visag. Erau in plus fata de pensii salariile tractoristilor si a celor care lucrau la mina. Jumatate din populatia activa. Adica, mai toti barbatii si un numar semnificativ de femei. Si muncitorii veniti din alte parti ale tarii pentru mina…
    Iar Visagul nu este un caz singular. Mai toate satele din imprejurimi sint in aceeasi situatie.
    Am o vara mai incolo, un alt satuc pe numele lui Firliug care nu are nici un fel de venit finanaciar. Nici unul. Isi lucreaza propria gradina, ingrijeste niste stupi si nu primeste 250 roni de la mine (intr-un an): sa-i pastrez pentru copiii mei (care au tainul saptaminal de atit si mai fac si nazuri ca este prea putin…)
    PS. M-am intors. Dar mai stau o saptamina in concediu…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: