Visag, catunul de tigani…

Poate ca am mai scris, poate ca nu.  Despre catunul nostru de tigani, cel de la deal de sat, in portiunea de vale a Vinii, numita cea a Tiganilor.

Se spune ca Maria Tereza, in imensa sa intelepciune,  la fiecare sat de romani a atasat o satra de tigani carora le-a dat loc unde sa se aseze. La noi, taganii erau in amonte, pe apa Vinei. De ce ii zicea piriului nostru Vina, habar nu am. Pe diversele harti pe care le-am vazut apar cele mai ciudate nume, dintre care Ciucea si Shinca. Shinca stiu ca este un alt piriu in aval de sat…

Deci, mai la deal, pe Vina era catunul tiganilor.

Cel pe care-l stiu eu, era la fel ca satul cel mare, numai ca mai jigarit. Casele erau croite la fel, vopsite in culorile satului dar muuult mai intense, de dimensiuni mai mici si, in principiu, fara garduri care sa delimiteze curtile. Vreo 10-15 case. Familiile de acolo avea copii numerosi care poposeau pe la scoala in mod accidental de trebuia sa se duca mama (invataoarea satului) sa-i caute pe acasa cam de 2-3 ori pe an. Dupa ce le vizita, familiile isi trimitreau odraslele o vreme la scoala si pe urma dispareau din nou…

Erau trei nume de familie: Ciurariu, Fieraru si inca unul pe care nu-l mai stiu. O perche o stiiam dupa numle mic : Caltz (barbatul) si Ghizela (femeia).  Parca au murit amindoi trasniti. Erau in cort pe undeva si dormeau cind a inceput o ploaie de vara cu fulgere si a trasnit cortul. I-a lovit pe amindoi. A scapat numai un copil care dormea intre ei.

Pe vremea copilariei Babei mele, tinara din postul de mai jos, tiganii nu aveau, inca, case. Traiau in corturi. Tinerii satului se adunau pe la ei sa-si petreaca serile lungi de iarna si de sarbatori. Intr-o seara s-au apucat sa se joace in jurul unui cort a uneia dintre babele tiganci mai tolerane si i-au darimat femeii cortul care a cazut in foc si a ars. Au pus mina de la mina tinerii si au adus fiecare de acasa cit o „poneava” (cuvertura) din care si-a facut femeia, din nou, cort.

O alta poveste este cu Baba Patrascu, mama Babei mele, care „brocea” (era in realtii bune) cu tiganii. Si le pastra la ea diferite bunuri, cum ar fi oalele cu unt (la noi in sat nu de facea unt), unt care era folosit de tigani pentru a-si unge parul. Orice tigan era frumos daca avea parul gras si stralucitor (nu incerc sa-mi imaginez mirosul…).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: