15 oua cistigate cinstit…

Vineri. Visag.

Marioara imi spune despre vecinul din stinga ei, Mos Gheorghe Bandu:

„Toata iarna o fost beceag. Numa sufla greu. O fost si la doctori (si nepoata si nora is asistece prin la Logoj… una este, chiar la hemodializa… )”. Are astupala.

Adica, Mos Gehorghe, in virsata de 80 de ani, in iarna care a trecut a tot suflat greu, expir prelungit, dupa cite imi dadeam seama si dispnee nocturna. Mi se cerea parerea ce ar pute fi.

Eu, ma tin tare, nu pot spune nimic pina nu-l vad.

Simbata, trec drumul iar Marioara il stiga pe fereastra: Mos Gheorgheee…

Apare dintre case, Mosul. Aproapre sa nu-l mai cunosc. In copilaria mea era o persoana supla si agila. Numai vocea i-a ramas. Gijiita. Si inalta.

Incepe sa-mi povesteasca, cum era sa moara in iarna aceasta pentru ca nu poate respira. Nici noaptea nu-l lasa. Cind se culca pe pernele cele multe pe care doarme de obicei, incepe sa-i fluiere in git iar el se sperie…

Ma raog, dupa insistente pot scoate de la el numai o simptomatologie de spasm bronsic. Ce parere avusesera si ceilalti colegi, neam de afla. Totul a ramas la nepoate…

Imi iau treaba in serios, fac un cosult asa cum am invata de la profesorul Mihai Anton, cu asitenta, evident, Marioara… (asta n-ar fi acceptat-o profesorul) si-i dau un inscris cu parerile mele…

Mosul se fandoseste la sfirsit: Cit ma costa…

Ni-s o tar da neamuri, zic eu ca sa trecem mai departe si chiar trecem.

Ne amintim de mama lui, Ana si de sotie, tot Ana. Prima dintre Ane a fost sora vitrega cu un unchi de-al meu, dupa tata. Mariaora imi sufla ca tare a fost afurisita… Eu mi-o amintesc o femeie subtire, blinda si orposita. Intr-0 dupa-amiaza de vara a venit la Baba mea ascunzind in sin o coaja de piine. Urma sa se duca cu vacile … Nu stiu de ce venisa la noi, imi amintec numai scena. Si mila imensa pe care mi-o stirnise…

Ce-a de-a doua Ana a fost matusa a Marioarei… Impreuna cu actualul Mos Gheorghe au avut doi copii, baiat si fata. Baiatul subinginer la ceva cu agricultura, fata nu mai stiu ce…Imi amintesc numai numele: Vetuta. Mi-o amintesc numai tinara. Nu am mai vazut-o de zeci de ani…

Trece ziua in trindaveala totala asa cum trece la Visag cind Marioara ma rsfata si-si ocupa si ea ziua. Soarele straulcea puternic pentru vremea aceasta. Gradina pornise cu urzici si toporasi. Via, proaspat taiata isi plingea lacrimile de seva peste capota masinii lui G. Vechii pomi cunoscuti mie, murisera de mult. Numai un par mai slasuia pe vechiul lui loc si ciotul marului, perechea sa dintotdeauna etalindu-si virsta mai mare decit a mea. Prunii nu pornisera sa infloreasca si nici ciresul, unul dintre ultimii promi plantati de Gili o ultima amintire a trecerii lui pe acest pamint.

Duminica, pornim, eu si G, actiunea de pregatire a plecarii. Marioara vine victoriasa cu o cutie de carton si-mi povesteste:

„Is 15 oaua ouace da astadz. Ti le-o dat Mos Gheoghe. O cit da falos o fost si o spus la toata lumea cum l-ai cautat”…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: