Mos Gheorghe si revolutia socialista de la sfirsitul primului razboi mondial

Nu stiu daca am mai povestit. Dar o data gasit fragmentul de mai jos mi-am amintit despre vremurile acelea asa cum au fost traite de familia mea.

Cu o luna inainte de sfirsitul primului razboi mondial, mosul meu, Gheorghe Z a plecat vitejeste catre frontul din Italia. Ca nu a ajuns acolo si  a sjuns intr-un spital prin Austria pe la Insbruk, asa a vrut soarta. Sa supravituiasca si sa se intoarca.

La momentul caderi frontului, Mosu era in spital. Daca era toamna lui 1918 sau iarna lui 1919 (adica armistitiul sau tratatul de pace) nu am de unde stii. Mosu’, sarcu’, o fi spus dar cine sa se intereseze de vremurile antice (pe atunci nu aveam mai mult de 8-9 ani).

Problema cea mai impotanta era intoarcerea acasa. Cum a facut, cu cine s-a intilnit, pe ce drumuri a mers, nu mai stiu. Stiu, numai, ca sfirsitul calatoriei l-a facut cu trenul. Pe sau intr-un vagon asa cum se mergea pe vremea aceea. Punctul Terminus am calatoriei cu trenul a fost gara din Timisoara. Scena pe care a descris-o mi-a ramas pentru totdeauna intiparita in minte. Trenul supraincarcat cu tineri sodati care se intorceau acasa se gareaza pe una dintre liniile de cale ferata iar pe peron, cu miralierele indreptate catre tren viteaza armata romana. Alti tineri soldati pentru care rzboiul NU se sfirsie inca.  In mintea mea de copil, mirarea era in floare. De ce sa fi fost primit asa acest strabun al meu care nu vroia altceva decit sa se intoarca in casa lui, la treburile lui, cu aratul, semantul, cositul si altele tot atit de importante…

Pe masura ce soldatii ajungeau la romani, erau dezarmati si trimisi la treburile lor. Imi vine sa cred ca drumul de la Timisoara la Visag l-a facut pe jos…

In iarna aceea au venit mai multi inapoi. Citeva zeci dintre cei plecati. Unii din apus, altii din rasarit. Altii, desi se stia ca sint vii, nu s-au mai intors niciodata. Asa este istoria cuiva pe care-l stiu numai ca tata al unei femei care nu l-a cunoscut niciodata, Mia lu’ Ion Savu.  Acesta a fost obligat de familie sa se casatoreaca cu mama respectivei femei, pe care el nu a iubit-o. Plecat la razboi pe frontul de rasarit, s-a lasat sa cada prizonier in prima lupta la care a participat si asa a ajuns la rusi. Pe urma s-a auzit ca a ajuns ofiter superior in Amata Rosie. Vestile despre el au tot venit pina prin 35-36 dupa care nu s-a mai stiut nimic…

Dar sa revenim.

Intorcindu-se soldatii fiecare de pe unde au fost, au venit cu experienta lor. Si pe unde au umblat bintuia o stafie, cea a revolutiilor sovietice: si la Berlin si la Muncheh si la Budapesta si la Viena, peste tot s-au fromat soveite… Ai mei (adica visaganii mei) fusesera peste tot, cite unu’  cite doi cite se nimerisera si pe unde se nimerisera ei…

In toamna aceea, avusese loc o „revolutie” locala care se soldase cu jefuirea caonacului de la Drumu’l mare a lu’ Spaiia. La aceasta au participat femeile si batrinii. Din acest eveniment baba s-a ales cu o figurina de portelan, un iepure gri fara o ureche pa care l-a pastrat totata viata.

In iarna, proaspt intorsii revolutionari nu mai aveau cu cine sa se lupte. Inventivi, citiva, intr-o seara, au hotarit sa atace dusmanul de clasa reprezentat de „ovreiul” care tinea birtul satului. Si pe linga birt, mai vindea el acolo si alta marfa. Cu siguranta si palarii, pentru ca in continuare va fi vorba de o palarie.

S-au dus ei cu torii acolo si l-au luat si pe mosu’ meu cu ei. Mosu’ n-avea cum sa-i refuze pe fostii lui tovarasi de calatorie. S-a dus si el. In circiuma, cei mai belicosi s-au apucat sa se autoserveasca cu ce vroiau. Mosu, om cu simtul civic dezvoltat, nu s-a apropiat de nimic. Unul dintre camarazi vazindu-l i-a indesat si lui pe cap o palarie. Acu, ce sa faca mosu’ sa-l refuze pe lider, nu dadea bine, face opinie separata. Sa-i ia „ovreiului” fara bani palaria iar nu se cadea… A ramas cu palaria pe cap si i-a dat pagubitului nista bani, erau sau nu pretul real al palariei, nu  mai stiu. Stiu, numai, ca si-a platit palaria.

Au trecut anii, a facut mosu armata si la romani, au inceput politicienii sa-si faca de cap si cind se mai zvonea cite ceva despre URSS „revolutionarii” locali erau ridicati si anchetati… Si uite asa, au ajuns cu totii in marea criza din 29-33 cind, intr-o primavara nu s-au mai ajuns ai mei mei cu hrana pentru animale. Nici ai mei, nici vecinii. Intre timp, „ovreiul” plecase la Lugoj unde avea el niste smenuri oarecare printre care si negotul cu cereale. La el se duceau visaganii cu caciula in mina „Fii bun, nu ma lasa…”. „Ovreiul”, nimic …

Se duce si mosu’, la fel dar fara mari sperante: „Fii bun, nu ma las, imi moare calu’, vaca, porcu…” La care „ovreiu” ii spune: „Tie, Zbagane, iti dau. Mai tii minte atunci cu palaria… Iti dau cu atit si atit sa-mi platesti la recolta…”

Si asa s-a intors mosu’ fericit acasa si s-a intins din grinele acelea pina a iesit firu’ ierbii si au scapat marvele de n-au murit…

2 răspunsuri la Mos Gheorghe si revolutia socialista de la sfirsitul primului razboi mondial

  1. nelucraciun spune:

    Daca soldatii s-au intors in iarna 1919 /1920, in gara Timisoara era posibil sa ii fi asteptat soldati romani. Dar in acea iarna nu cunosc sa mai fi fost razmerite. Asa ca, probabil, era vorba despre iarna 1918 / 1919 cand Timisoara era ocupata de trupe sarbesti, nu romanesti

  2. geomarz spune:

    Dupa cum povestea mosu’ cred ca evanimentele cu palaria s-au petrecut in iarna 19/20.
    Revenirea de pe front a fost, cred, la citevaluni dela caderea frontului italian, caci, a venit pe jos cea mai mare parte din drum. Nici nu-mi pot imagina cum a facut. Mosu’ nu a vorbint niciodata altceva decit romana. Germana, nici un pic iar maghiara invatat la scoala era extrem de sumara. Ne-a invatat numai citeva poezioare de copii zanateci…
    Transcriu ad literam, cum imi amintec. Habar nu am care sint cuvintele si cum se scriu ele corect.
    Iscolaba
    faiai laba
    Hozo mene
    Nam fai sene…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: