Industria Bucurestiului

Industrie bucureşteană: Ce a fost, câtă a mai rămas (1.10.2011)

de Acad. Dinu C. Giurescu

în Istorie şi civilizaţie nr. 22-23-24, iulie-august-septembrie 2011

Prima întreprindere pe aria bucureşteană care a meritat numele de fabrică — prin utilajele folosite şi numărul muncitorilor — a fost aceea de postav, fondată de marele vornic Niculae Băleanu, în 1843, la Tunari. A fost urmată de morile acţionate cu motoare cu aburi ca, de exemplu, binecunoscuta moară Assan, cu motor şi cu cazan de 7 000 kg aduse de la Viena.

Numărul întreprinderilor industriale şi a manufacturilor mari din Bucureşti a sporit după Unirea din 1859-1862 şi ajunge la 51 în 1878. Legile pentru protecţia industriei naţionale din 1887 şi 1912 au dat un nou impuls înfiinţării de noi fabrici.

În 1914, Bucureştii erau — prin numărul lucrătorilor şi al întreprinderilor — cel dintâi oraş industrial al ţării şi depăşeau celelalte capitale şi mari centre din zonă — Sofia, Belgrad, Atena, Salonic. Pe primele locuri veneau industriile uşoară, alimentară, textilă, de bunuri de consum. Lipseau aproape complet metalurgia şi industria chimică, între cele două războaie mondiale apar uzinele metalurgice de mari proporţii Malaxa şi aceea de ţevi trase (în partea de est a Capitalei). În paralel, se măresc unele întreprinderi mai vechi — Lemaître, Wolf, Atelierele CFR-Griviţa. În ansamblul industriei bucureştene, metalurgia reprezenta numai 10%, în timp ce industria uşoară ocupa 32% şi aceea alimentară 26%.

Dezvoltarea industrială şi ramurile deficitare

După naţionalizările de la 11 iunie 1948, în cincinalele cu începere din 1951, dezvoltarea industrială (inclusiv a Bucureştilor) a fost realizată în două direcţii: pe de o parte constituirea ramurilor deficitare: chimie, electronică, maşini unelte, produse industriale grele; pe de altă parte, reutilarea şi extinderea întreprinderilor existente.

În intervalul 1955-1989 (Congresul III P.M.R. — Congresul XIII P.C.R.) industrializarea Capitalei a fost realizată după anume principii directoare, anume:

  • gruparea întreprinderilor din aceeaşi ramură (cât posibil), pe platforme industriale, situate spre exteriorul oraşului;
  • construirea obiectivelor în proximitatea mijloacelor de transport, a surselor de energie şi a forţei de muncă;
  • protejarea zonei centrale a Capitalei de poluare şi de noxe inevitabile procesului de producţie;
  • construirea de către stat, a unor cvartaluri de locuinţe — adevărate oraşe — în apropierea noilor obiective industriale — cu repartizarea apartamentelor prioritar către persoanele care lucrau în unităţile industriale din apropiere.

„Privatizarea” şi falimentarea industriei româneşti

Este prea bine cunoscut faptul că după Revoluţia din decembrie 1989 a fost lichidată, în decurs de două decenii, aproape întreaga industrie românească, sub pretextul că ar reprezenta o tehnologie depăşită. Metoda utilizată a fost de obicei, „privatizarea”, alternând cu falimentarea. Noul proprietar a avut grijă să închidă unitatea; utilajul a fost demontat, fragmentat, şi vândut ca fier vechi.

Investiţii de miliarde de dolari — în fond munca întregii societăţi româneşti — s-au dus pe apa sâmbetei. La scara întregii Românii, producţia atunci existentă (1989) a fost înlocuită cu importuri, de la chibrituri, la produse agroalimentare de tot felul, la bunuri de consum de lungă durată şi până la utilaje complexe. Precizez dintru început că lista cuprinde numai o parte din întreprinderile dispărute — am început cu cele mai importante. Îmi dau seama că această listă va trebui completată. Informaţia am adunat-o din aproape în aproape.

Ţin să exprim şi pe această cale cele mai alese mulţumiri domnului general (r) Ion Stoica pentru tot ajutorul acordat în documentarea articolului de faţă.

Mi-am propus să recapitulez unităţile industriale bucureştene importante existente în 1989, în comparaţie cu situaţia de astăzi, 2011. Este o primă încercare şi care va cunoaşte, desigur, completări. Chiar şi aşa, simpla alăturare a ceea ce a fost în 1989 cu ceea ce este astăzi, arată oricui mărimea dezastrului industrial.

*

În 1989 funcţionau în Bucureşti următoarele platforme industriale:

I. 23 August
II. I.M.G.B. (întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti – Berceni)
III. Pipera
IV. Militari
V. Băneasa-Otopeni
VI. Alte întreprinderi mari din Capitală.

 

În continuare, prezint unităţile ce funcţionau pe fiecare platformă, după următoarea schemă:

a. Numele întreprinderii
b. Specializarea, producţia ei
c. Numărul de muncitori (salariaţi)
d. Evoluţia după decembrie 1989

*

I. Platforma industrială 23 August
 
1. a. Uzinele 23 August, numite şi „mecanicul şef al ţării”.
b. Locomotive Diesel hidraulice, echipamente de frână şi alte componente pentru vagoane de cale ferată, echipamente complexe pentru foraj-metrou, felurite piese forjate şi turnate, motoare mari pentru motonave, instalaţii petroliere de foraj la mari adâncimi…
Dispunea şi de o secţie nouă de producţie specială, folosită integral pentru tancurile româneşti şi alt armament necesar înzestrării armatei. Producţia mergea şi la export.
c. 18 000 salariaţi — disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Uzina a fost „privatizată” pe bucăţi. Utilajele — unele de înaltă tehnicitate, din ultima generaţie — au fost tăiate şi vândute, ca fier vechi, la export.
Câteva foste hale de producţie sunt astăzi folosite de firme străine pentru depozitarea de mărfuri.
Uzina 23 August a fost complet desfiinţată.
 
2. a. Întreprinderea Republica, în proximitatea celei precedente.
b. Ţevi laminate de toate dimensiunile.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. „Privatizată” pe bucăţi; utilajele demontate şi vândute ca fier vechi. Construcţiile sunt în curs de demolare pentru a „reda” terenul „circuitului imobiliar”. Azi, complet desfiinţată.
 
3. a. Întreprinderea de Maşini Unelte şi Agregate Bucureşti (I.M.U.A.B.), construită în 1963-1967 pe teren viran.
b. Maşini unelte şi agregate de mare precizie, maşini cu comandă program, cu citire optică şi numerică — destinate altor întreprinderi constructoare de maşini. Exporta cca. 30-32% din producţie.
c. Avea peste 6 000 salariaţi, cu personal românesc calificat în Germania şi Elveţia. A fost în întregime disponibilizat.
d. În prezent funcţionează o mică secţie cu 160 (una sută şaizeci) persoane care produce repere pentru echipamente nucleare.
Clădirile sunt „programate” spre dărâmare pentru a „reda” terenul „circuitului imobiliar”. IMUAB a fost practic desfiinţată.
 
4. a. Întreprinderea de cabluri şi materiale electroizolante (ICME), construită în zona „Căţelu”.
b. Producea majoritatea sortimentelor de cabluri şi materiale electroizolante, cabluri telefonice pentru intern, pentru export.
c. Avea 2 400 salariaţi. Mai funcţionează o secţie cu 80 de persoane.
d. Clădirile lăsate în paragină, instalaţiile demontate şi vândute ca fier vechi.
 
5. a. Întreprinderea de Material de Construcţii Granitul, aflată la capătul tramvaiului 14, pe Şoseaua Pantelimon.
d. Demontată şi înlocuită cu trei supermarketuri: Cora, Bricostore, Dedeman.
 
6. a. Filatura Română de Bumbac.
b. Lucrează cam la 1/3 din capacitate. Se preconizează închiderea şi demolarea, cu motivarea scoaterii întreprinderilor industriale din aria oraşului propriu-zis. Motivarea este falsă deoarece s-au efectuat închideri şi dărâmări de unităţi industriale, fără a le muta în afara oraşului.

7. a. Întreprinderea Optică Română (IOR), cu două sedii: Balta Albă şi zona Căţelu.
b. Aparatură optică pentru aria medicală; echipamente speciale pentru armată: binocluri, lunete pentru artileria antiaeriană, lunete pentru ochire pe timp de noapte.
c. Nu cunosc efectivele care lucrau în ambele sedii.
d. Sediul din Balta Albă a fost închis şi urmează a fi (sau a fost) dărâmat pentru că se află „în incinta oraşului”. Unitatea din Căţelu a fost „privatizată”, nu mai produce nimic, iar construcţiile sunt folosite ca depozite de mărfuri.

8. a. Întreprinderea Electroaparataj.
b. Producea aparatură electrotehnică pentru întreprinderile din România şi pentru export.
c. Circa 1 200 salariaţi.
d. A fost închisă şi nu mai produce.

9. a. Întreprinderea Policolor.
b. Producea lacuri şi vopsele pentru piaţa românească.
c. Circa 1 200 salariaţi.
d. A fost privatizată cu un investitor străin şi a funcţionat mai bine de 3 ani; după aceea, investitorul a mutat cele mai mari secţii de producţie în Bulgaria.
În Bucureşti au rămas două secţii care produc lacuri şi vopsele pentru piaţa locală. Celelalte secţii s-au închis şi câteva clădiri au fost demolate.
 

II. Platforma industrială IMGB (Berceni)
A fost construită în anii ’60 pe un teren viran în aria de sud a Capitalei.

10. a. Prima unitate a fost Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti (IMGB).
b. Profil metalurgic şi construcţii de maşini; producea oţel în cuptoare electrice gigant de 50 şi 100 tone; înzestrată cu forje şi tratamente termice.
A livrat turbine pentru centralele hidro şi termoelectrice de 300 Megawaţi şi demarase şi pentru cele de 700 Megawaţi. Dispunea de cea mai mare presă din ţară (a treia din lume după SUA şi URSS), cu o putere de 12 000 tone-forţă. Cu aceasta se forjau axele rotoarelor gigant pentru turbinele electrice montate la Turceni, Rogojelu şi Porţile de Fier.
c. Aproximativ 6 000 salariaţi care au fost cu toţii disponibilizaţi.
d. Gigantul industrial a fost adus în stare de prefaliment şi „privatizat” către o firmă străină pe suma de 500 000 $ (o jumătate de milion USD).
Noul „proprietar” a trecut la demolarea unor părţi şi vânzarea altora. Astfel, a vândut sediul fostei case de cultură IMGB cu 1 500 000 USD, de trei ori preţul pe care-l plătise pentru întregul complex industrial, cu instalaţii, clădiri şi terenul aferent!! „Strălucite” exemple de privatizare!

11. a. O secţie a Uzinei Vulcan funcţiona pe platforma industrială IMGB.
b. Producea pereţi membrane pentru cazanele mari de 1 000 tone aburi/oră, folosite la centralele termoelectrice.
c. Nu cunosc efectivul de salariaţi.
d. Şi-a încetat producţia odată cu închiderea Uzinei Vulcan Bucureşti.
 
12. a. Centrala Electrică de Termoficare (C.E.T. Sud).
b. Funcţiona tot în incinta industrială IMGB. Producea energie electrică pentru Platforma industrială şi energie termică pentru Cartierul Berceni (cu peste 250 000 locuitori).
c. Nu ştiu efectivul de salariaţi.
d. Şi-a redus treptat activitatea; astăzi mai produce cca. 40% din nivelul 1989.
Personalul „excedentar” a fost disponibilizat — pensionat anticipat, trimis în şomaj tehnic temporar, apoi definitiv!
III. Platforma industrială Pipera
 
13. a. Întreprinderea Electronica.
b. Producea televizoare, aparate de radio etc.
c. Lucrau cca 3 000 persoane care au fost disponibilizate.
d. A fost închisă, iar producţia autohtonă a fost înlocuită cu marfă de import.

14. a. Întreprinderea de Cinescoape.
b. Producea tuburi cinescop pentru televizoare.
c. Cca. 800 salariaţi.
d. A fost închisă; halele sunt goale; cuptoarele şi alte instalaţii s-au demontat şi au fost vândute ca fier vechi.

15. a. Întreprinderea Conect.
b. Producea contactori pentru toată industria din ţară, cât şi pentru export.
c. Circa 1 200 salariaţi.
d. A fost închisă; clădirile sunt în ruină.

16. a. Microelectronica.
b. Producea circuite multistrat pentru industria electronică şi electrotehnică.
c. Dispunea de cca 700 salariaţi, personal ultracalificat.
d. Şi-a încetat orice producţie.

17. a. Întreprinderea de Calculatoare.
b. Producea calculatoare electronice de felurite capacităţi, marca „Felix”.
c. Avea cca. 2 000 salariaţi.
d. A fost închisă. Clădirile au fost închiriate unor firme de comerţ, iar utilajele demontate şi vândute ca fier vechi.

18. a. Fabrica de elemente pentru automatizare (F.E.A.)
b. Producea felurite elemente de automatizare necesare industriei româneşti, şi pentru export.
c. Nu cunosc numărul salariaţilor. Avea personal ultracalificat.
d. Fabrica s-a închis, utilajul vândut, iar spaţiile au fost închiriate.

19. a. Întreprinderea Automatica (pe Calea Floreasca).
b. Producea panouri de automatizare.
c. Salariaţi: circa 1 800.
d. Închisă, nu mai produce nimic, clădirile sunt închiriate.

20. a. IPRS Băneasa.
b. Producea piese radio şi semiconductori.
c. Nu cunosc numărul de salariaţi.
d. Unitatea a fost închisă, clădirile propuse pentru dărâmare.

21-22. a. Institutul de cercetări pentru industria electrotehnică (ICPE) şi Institutul de cercetări electronice (ICE).
d. Ambele au fost închise, clădirile au fost închiriate.

23. a. Combinatul de prelucrarea lemnului Pipera (CPL)
b. Producea tâmplărie şi mobilă trimisă la export — în proporţie de 80% — în ţări din UE, URSS, China…
c. Numărul salariaţilor: 3 400.
d. Produce, în prezent, circa 28% din nivelul anului 1989. A rămas cu cca. 600 salariaţi.
Multe spaţii au fost închiriate şi au primit alte utilizări.
 

IV. Platforma industrială Militari, situată în vestul Capitalei
 
24. a. Întreprinderea de băi, radiatoare, elemente şi armături sanitare (IREMOAS).
b. Utilată pentru turnarea din fontă a radiatoarelor, căzilor de baie şi felurite elemente sanitare.
c. Număr salariaţi 2 800.
d. „Privatizată” pe bucăţi, unele secţii desfiinţate, celelalte şi-au redus activitatea. Lucrează, în prezent, 480 persoane.

25. a. Întreprinderea de materiale de construcţii (B.C.O.).
b. Producea bolţari pentru zidărie din beton celular autoclavizat (B.C.A.). Avea tehnologie nouă de import, inclusiv cuva de autoclavizare şi centrala termică producătoare de abur folosit la autoclavizare.
c. Avea circa 1 600 salariaţi.
d. Mai lucrează 420. persoane, a fost privatizată şi produce cam 40% din nivelul anului 1989.

26. a. CESAROM.
b. Producea faianţă, gresie, plăci ceramice.
c. Avea 2 100 salariaţi.
d. Privatizată; produce cca. 30% din volumul anului 1989 şi are 530 persoane.
„Privatizarea” şi reducerea drastică a producţiei a deschis calea importurilor de materiale de construcţii din Italia, Spania, Grecia, China…

27. a. Turbomecanica, construită în anii 1974-1980, pe autostrada A1, tot în zona Militari, cu tehnologie şi asistenţă de specialitate britanică.
b. Producea motoarele pentru avioanele Rombac, IAR 80 şi IAR 90 — sub licenţă britanică.
c. Avea cca. 3 000 salariaţi, parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. „Privatizată” pe „sectoare” (bucăţi). Nu mai produce nimic. Halele au fost închiriate unor firme străine pentru a fi folosite ca depozite de mărfuri.

28. a. Centrala electrică de termoficare (CET Vest)
b. Producea energie electrică pentru toate întreprinderile din zonă şi energie termică pentru cartierele de locuinţe Militari şi Drumul Taberei.
c. Efectiv de 2 300 salariaţi când a funcţionat cu randament.
d. Azi mai produce 40-45% din capacitate, cu cca. 1 100 oameni.
 

V. Platforma industrială BăneasaOtopeni

29. a. Întreprinderea de avioane Bucureşti—Băneasa
b. Construia, sub licenţă britanică, avioane de pasageri ROMBAC (cu 110 locuri), cu motoare (licenţă britanică) fabricate la Turbomecanica.
c. Peste 2 000 salariaţi, o parte din ei specializaţi în Marea Britanie.
d. Producţia a încetat. O parte din hale folosite la întreţinerea şi reparaţia avioanelor TAROM.
Alte hale folosite pentru felurite expoziţii, inclusiv Salonul Internaţional al Automobilului Bucureşti (SAB).

30. a. Întreprinderea de piese turnate şi forjate pentru aviaţie, construită în 1976-1980 pe un teren liber, în proximitatea fabricii de avioane (vezi nr. 29 mai sus).
b. A funcţionat:
— ca institut de cercetare;
— unitate de producţie pentru piese necesare construcţiei de avioane.
c. Peste 1 800 salariaţi, din care 350 ingineri.
d. A fost închisă. Producţia a încetat. Unele hale folosite ca depozite de mărfuri.

31. a. Întreprinderea de aparate de măsură şi control Otopeni construită lângă calea ferată de centură.
b. Producea aparatură de măsurat şi control de diferite tipuri şi destinaţii.
c. Cca. 800 salariaţi.
d. Mai lucrează cu 400 oameni şi produce macarale mici şi schele pentru construcţii.

32. a. Laromet, în zona de nord a Capitalei, Bucureştii Noi.
b. Producea profile laminate.
c. Peste 1 300 salariaţi.
d. Privatizată; astăzi cu 350 muncitori şi o producţie limitată la câteva profile.
VI. Alte întreprinderi în aria Bucureştilor

33. a. Flamura Roşie, pe strada Lânăriei.
b. Producea îndeosebi ţesături din lână şi bumbac, în mare parte pentru export.
c. Peste 1 700 salariaţi.
d. Fabrica a fost închisă. „Investitorul” care a preluat totul, a transformat halele în depozite-magazin de mobilă.

34. a. Steaua Roşie (fosta Wolf) situată pe Dealul Spirii. Extinsă şi reconstruită în anii ’80, ca o fabrică nouă.
b. Fabrica utilaje pentru construcţii.
c. Avea circa 1 200 salariaţi, acum disponibilizaţi.
d. Fabrica a fost complet închisă.

35. a. Electrotehnica, situată în cartierul Drumul Taberei.
b. Producea aparatură electrotehnică pentru toate fabricile din ţară şi pentru export.
c. Avea 1 800 salariaţi care au fost disponibilizaţi.
d. Întreprinderea a fost demolată.

36. a. Întreprinderea de maşini electrice Bucureşti (IMEB) situată în spatele fabricii de confecţii APACA.
b. Producea motoare electrice. Utilată cu maşini automate de bobinat, rotori şi statori, importate din Elveţia.
c. Avea de cca. 2 100 salariaţi.
d. Utilajele au fost tăiate şi date la fier vechi. Pe terenul fostei întreprinderi s-au deschis două supermarketuri.

37. a. Întreprinderea Electromagnetica, pe Calea Rahovei.
b. Producea centrale telefonice (sub licenţă), telefoane, echipamente de telefonie şi transmisiuni. Folosită şi la export, ca, de exemplu, în Grecia.
c. Avea în jur de 1 700 salariaţi.
d. Mai funcţionează o secţie cu 90 oameni care produce aparate telefonice.

38. a. Uzina Vulcan (în gard cu Electromagnetica).
b. Producea cazane cu aburi pentru termocentrale şi echipamente pentru calea ferată.
c. Lucrau peste 3 000 oameni.
d. Închisă, în curs de demolare.

39. a. Timpuri noi, fosta Lemaître
b. Producea compresoare de felurite tipuri, echipamente pentru metrou.
c. Lucrau cca. 1 600 salariaţi, disponibilizaţi cu salarii compensatorii.
d. Închisă şi demolată.

40. a. Ţesătoria 7 noiembrie Dudeşti
c. Lucrau cca. 800 persoane (femei).
d. Demolată. Pe terenul ei s-au ridicat 6 blocuri cu apartamente.

41. a. Întreprinderea textilă Flacăra de pe strada Lânăriei.
d. Închisă, halele utilizate pentru depozitarea feluritelor mărfuri.

42. a. Adesgo, pe Calea Şerban Vodă.
b. Producţie binecunoscută de ciorapi.
c. Avea 600 lucrătoare.
d. Mai lucrează o singură secţie iar ciorapii de damă se importă.

43. a. Întreprinderea Tehnica Medicală, pe şoseaua Berceni.
b. Aparatură medicală de profil.
c. Lucrau circa 700 persoane.
d. Întreprinderea a fost lichidată, fostele spaţii sunt astăzi depozite şi urmează a fi dărâmate.

44. a. Întreprinderea de încălţăminte Carmen, pe şoseaua Panduri. Marcă binecunoscută.
b. Avea circa 1 200 salariaţi. Privatizată prin metoda MEBO, s-a închis după 4 ani.

45. a. Uzinele Chimice Române, pe şoseaua Panduri.
b. Produceau o gamă variată de vopsele.
c. Lucrau cca. 700 persoane.
d. A fost închisă. Halele de producţie parţial demolate, restul transformat în spaţii de depozitare. Programată pentru demolare.

46. a. Atelierele 9 Mai, vis-à-vis de APACA.
b. Producea utilaje şi instalaţii pentru construcţii.
c. Avea 900 salariaţi.
d. În prezent demolate.

47. a. Uzinele Semănătoarea, extinse în 1985—1986.
b. Producea maşini şi utilaje agricole, semănători, combine de recoltat grâu şi porumb, pluguri pentru tractoare, alte utilaje complexe.
c. Avea 2 800 salariaţi.
d. În prezent 400 salariaţi produc pluguri, sape, cazmale, lopeţi, alte mici unelte.

*

Pe lângă cele 47 întreprinderi (uzine) mai sus-arătate, mai funcţionau alte zeci de unităţi mai mici, plus atelierele cooperativelor de producţie în cele mai variate domenii. Cu puţine excepţii (frizerii şi saloanele de coafură, unele croitorii) atelierele s-au închis. Este tot mai anevoios să găseşti vreo unitate să-ţi poţi repara ceva. Privatizarea industriei a reprezentat o imensă cacialma, care a dus la desfiinţarea, în proporţii de peste 90% a unităţilor existente în 1989. Investiţiile în aceste unităţi cu tehnologia aferentă s-au pierdut în întregime. Cu câteva excepţii (automobile, combinatul de la Galaţi…) România nu mai are o bază industrială. O evaluare pe fiecare centru al ţării ar prezenta magnitudinea dezastrului industrial al României. Este greu de aflat în Europa sau în alte părţi, o ţară care în mod deliberat, dar şi din inconştienţă şi-a distrus propria ei bază industrială, înlocuind-o cu importuri de tot felul, greu uneori de imaginat. Cifrele de mai sus sunt simplu estimative. O cercetare a arhivelor întreprinderilor privatizate şi desfiinţate — dacă s-au mai păstrat — ar reda o situaţie mai exactă.

Este greu de imaginat că tehnologia şi utilajele giganţilor industriali şi a celorlalte unităţi erau „depăşite”. Exemplele Dacia Piteşti şi Siderurgica Galaţi demonstrează exact contrariul.

*

Situaţia unităţilor existente în 1989 şi care mai funcţionează într-un procent redus (a. Numele unităţii; b. forţa de muncă în 1989; c. cât mai funcţionează în prezent; d. obs.):

1. a. Filatura română; b. —; c. 1/3 din capacitate; d. se preconizează închiderea şi demolarea.
2. a. Policolor; b. cca. 1.200 salariaţi; c. două secţii; d. restul secţiilor mutate în Bulgaria.
3. a. Centrala electrică de termoficare (CET Sud); b. —; c. 40% capacitate; d. —.
4. a. Combinatul de prelucrare a lemnului Pipera; b. 3.400 salariaţi; c. sub 30% din volumul anterior; d. cca. 600 salariaţi.
5. a. IREMOAS; b. 2.800 salariaţi; c. privatizată pe bucăţi; d. 480 salariaţi.
6. a. Întreprinderea de materiale de construcţii (BCO); b. 1.600 salariaţi; c. 40% din capacitate; d. 420 salariaţi.
7. a. CESAROM; b. 2.100 salariaţi; c. cca. 30% din volumul din 1989; d. 530 salariaţi.
8. a. Centrala electrică de termoficare (CET Vest); b. 2.300 salariaţi; c. 40-45% din volumul anterior; d. 1.100 salariaţi.
9. a. Întreprinderea de aparate de măsură şi control; b. 800 salariaţi; c. —; d. 400 salariaţi.
10. a. Laromet; b. 1.300 salariaţi; c. —; d. 450 salariaţi.
11. a. Electromagnetica; b. 1.700 salariaţi; c. mai funcţionează o secţie; d. 90 persoane.
12. a. Adesgo; b. 600 salariaţi; c. mai lucrază o secţie; d. —.
13. a. Semănătoarea; b. 2.800 salariaţi; c. mai produce utilaj mărunt agricol; d. 400 salariaţi.

NOTA LUI BÉRANGER: Lista întreprinderilor bucureştene este în mod evident incompletă. Lipsesc, de pildă, FEPER (Întreprinderea de Echipamente Periferice), fabrica de anvelope “Danubiana”, Postăvăria Română. Apoi, mai erau o sumedenie de alte fabrici, de la Mecanică Fină, Întreprinderea de Pompe Aversa, Întreprinderea de Mase Plastice, Fabrica de săpun Stela (toate patru în zona Obor), trecând prin Întreprinderea de Medicamente Bucureşti (cea cumpărată de Zentiva, doar că nu mai produce Ulcerotrat, nitroglicerină, tiroidă, ş.a.), BIOFARM, Sintofarm, şi ICCF (Institutul de Cercetare-Dezvoltare Chimico-Farmaceutică, producea şi comercializa Romener, de pildă), Institutul Cantacuzino (iarăşi, cu producţie de seruri, vaccinuri şi imunomodulatori), apoi Miraj, IFMA (Întreprinderea de fabricaţie şi montaj ascensoare), diverse întreprinderi de pielărie şi încălţăminte precum Antilopa, Pionierul, Progresul, etc., faimoasa APACA, mai multe întreprinderi poligrafice, Întreprinderea de Industrializarea Laptelui Mioriţa, Fabrica de Bere Griviţa, Întreprinderea de produse zaharoase Excelent, şi câte şi mai câte. Aoleu, şi Întreprinderea Autobuzul (Tudor Vladimirescu în anii ’50, iar între 1993 şi 2003 ROCAR — în 2004 a intrat în lichidare, fiind vândută pe 6,4 milioane de euro unei firme de apartament, deşi numai valoarea terenului a fost estimată la 24 de milioane de euro). Aş mai obiecta că între Microelectronica şi IPRS Băneasa se găsea ICCE (Institutul de Cercetări pentru Componente Electronice, având şi denumirea lungă CCSITS, probabil Centrul de Cercetări Ştiinţifice şi Inginerie Tehnologică pentru Semiconductori), cu producţie de semiconductoare şi circuite integrate.

Iar în afara Bucureştiului, România dispunea de sute şi sute de întreprinderi industriale…

De la Beranger.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: