Pierderile romanesti in cel de-al doilea razboi mondial.

Mi-am amintit de ele cu ocazia intilnirii cu un veteran.

Nascut in 1920.

Avea de facut o interventie. L-am intrebat, printre altele, daca fumeaza.

Nu fumez. Numai in tinerete. Ca sa ma incalzesc.

Pe asta nu o auzisem niciodata.

In prizonierat. A continuat singur. Fumam ca sa ma inclzesc. Am fost prizonier in Siberia.

A cazut la Cotul Donului. Avea atunci 20 de ani. A foat 9 ani prizonier. Linga un oras care incepe cu C…

Nu stia de Novosibirsk. El stia numarul lagarelor prin care a trecut.

Si asa am ajuns sa caut pierderile noastre din cel de-al doilea razboi. Adresa este aceasta.

Cifrele sint cam ciudate. 93 000 de morti, 340 000 disparuti si prizonieri dintre care numai 80 000 s-au mai intors din URSS.

Tin minte prin 1959-60, s-au mai intors niste prizonieri. Eram copil pe atunci. Evenimentele acelea se intimplasera inainte de inceprea lumii, adica nasterea mea.  Ma minunam cum de se mai ginseste cineva la ele. In sat se astepta cu speranta si sosirea unora, care nu s-au mai intors niciodata. Imi amintesc efervescenta cu caer se disuta. Efervescenta pe care nu am intles-o. O intelg acum, cind am pierdut fiinte pe care le-as astepta sa se intoarca de undeva, chiar si din moarte.

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: