La vot…

Am gasit pe Diacritica o impresie despre vot. Penibila, denigranta, exagerata. O iubesc pe Diacritica pentru hazul ei nesecat. Dar de data aceasta m-a intirstat. De aceea am hotarit sa-mi scriu si impresiile mele din aceasta zi.
Dupa doua zile da zacut (din ultima garda m-am ales cu o mare stare de rau care nu mai vroia sa treaca) m-am aventurat pina in bucatarie unde nu am reusit sa inghit decit un dumicat. Pe urma m-am reasezt la zacut. Intre timp restul familiei si-a terminat treburile si am plecat…3 din 4. Al patrule plecase de dimineata la mare.
Am ajuns. Din templul penticostal s-au revarsat credincosii. Printre ei ne-am indreptat in sens invers. Catre sectia noastra de votare se indreptau semnificativ mai putini alegatori. Mi-a atras atentia o pereche, el si ea cu parul nins, imbracti decent in hainele lor demodate fiecare cu cite un baston in mina, fiecare cu genunchii groaznic de deformati si, probabil, durerosi… Mai erau si alti batrini. Dar erau si adulti si tineri. In proprotii egale. Si mai spalati si mai nespalati. Si mai bine imbracati si mai putin bine… Si cunoscuti care nu m-au recunoscut si persoane care ne-au salutat si le-am gasit mai cu dificultate prin fisierele memorie personale. Fluxul de oameni era continuu.
In sala de clasa, zapuseala si aglometatie. O duducuta ne-a rugat sa astptam afara pina se mai elibereaza cabinele de vot. Am asteptat pina un nene la vreo 50-60 de ani, cu un rucsacel rosu in spinare s-a rpezit printre noi (intre timp in spatele nostru se adunasera vreo 15-20 de insi linistiti) in clasa strigind ”Mi-a trecut rindul !” Pe urma am intrat si noi. La adresa noastra, un nene ne-a identificat cu greutate, dar fericit, care cum eram. Ne-am luat buletinele. Prima cabina libera mi-a fost oferita mie. Deschid buletinul cu primarul general, mai sa nu-l gasesc printre extrem de numerosii pretendenti… Pe urma totul a mers repede. Si fara incidente.
Am plecat cu totii si ne-am oprit la ”Pescarus”.
Atmosfera linistita, eleganta, servire placuta… Vreme frumoasa. Lacul stralucea linistit cu barcute aurii si vaporase albe. Caldura era domolita de ventialtoare care pulverizau niste apa prin niste orificii speciale…
A fost o zi placuta si calma.
La intoacere nici nu am mai simtit suferinta. Mi-am luat scobutilul si am aflat ca numai 27% dintre bucuresteni ajunsesera la urne dupa aproape 6 ore de la inceputul votului.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: