Visagul in arsita verii 2012

Am fost din nou la Visag. Calatoria mea anuala obligatorie. Arareori reusesc sa ajung de doua ori.
Din cei 500 de kilometri de drum am revazut din nou intreaga tragedie a Romaniei contemporane. Tot jumatate din cimpurile tarii laste in paragina. Cealalta jumatate cu culutri compromise si miristi lasate de izbeliste. Intr-un singur loc am vazut un unu tractor lucrind o mica parcela de pamint. Inainte de 89 miristile erau arate de formatiuni de zeci de tractoare. Citiva particulari din Trasnilvania isi culegeau cartofii. Era o imagine insolita. Saci de plastic insirati frumos, aliniati cam din 10 in 10 metri de-a lungul horatului si la doua trei rinduri de saci stationa cite o Dacie. Intre aceste repere, oamenii…
Lanurile de porumb arse de seceta. Marea lor majoritate. Si peste tot urme de foc. In vara asta focul terestru a facut scrum o imensa suprafata din teritoriul romanesc. (Asta in timp ca asa zisii politicieni isi dau la gioale unii altora sub ingaduitoarea supraveghere sa comunitatii europene si internationale).
Visagul dormita in arsita necrutatoare a cerului. Iarba din voret se uscase. Ciresul isi scutura mult prea devreme frunzele iar in gradina se coceau ierburile salbatice printre cele citeva culturi compromise ale Marioarei. Parul varatec din fundul gradinii se trecuse nevazut de nimeni. Numai una singura dintre pere mai putea fi mincata. Parul tirziu de linga poarta avea fructe crude.
Pe ulita satului mosii si babele isi vedeau linistiti de repausul lor prelungit pe treptele caselor dormitinde iar trecatorii erau mult mai desi decit cei 450-470 de locuitori legali ai satului. Copii cu bicicleta, adulti cu biciclete (de parca are sa se revina la mijlocul de locomeotie cel mai raspindit in tineretea mea…) si semne ca o parte din casele parasite mai inainte aveau sa-si regaseasca locuitorii…

Anunțuri

2 Responses to Visagul in arsita verii 2012

  1. nelucraciun spune:

    Am facut recent cateva mii de km. prin ceea ce se numeste Mitteleuropa. In Germania, Austria si chiar in Cehia, porumbul era verde. Chiar verde-crud. Din Slovacia, până pe meleagurile noastre, chiar si în Torontal, unde este mama pamantului, porumbul era parjolit.
    Si totusi, în drum spre grădina mea de la ţară, am trecut printre lanuri de floarea soarelui şi printre lanuri de porumb aflate, inca, in vegetatie. Dar am văzut şi lanuri deja recoltate.
    Oricum, in pusta Banatului, situatia pamanturilor nelucrate s-a schimbat mult. In sensul că suprafata lor este tot mai mica.
    Arendasii isi fac tot mai simtita prezenta. Ei sunt cam singura speranta pentru aceste terenuri.
    Pentru ca cine nu a vandut pana acum, slabe sperante sa mai vanda de acum incolo.
    Pacat doar ca, in fata amenintarilor guvernului PDL privind taxa pe terenurile nelucrate, oamenii au vandut, dar mai ales au dat in arenda, in conditii total nefavorabile. Si nu pentru putini ani.
    E bine totusi ca, chiar in aceste conditii extreme de seceta, unii arendasi au inceput sa distribuie cereale arendatorilor.
    Dracu’ nu-i chiar asa de negru. Un pic de optimism nu strica.
    Credeti-ma, sunt in contact cu oameni implicati in agricultura mare si spusele lor ma incurajeaza.
    Si nu numai agricultura mare a pornit. De exemplu solariile care incep sa apara chiar si in locuri unde traditia lor este zero. Chiar daca mai la vest, in imprejurimile Budapestei, am vazut zeci, poate sute, de solarii abandonate. Dar am vazut si, cam tot atatea, functionale.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: