Mărie Smada

Imi era intr-un fel matusa. Indepartata. Casa Smădonilor era in centrul satului. Intre Cooperativa si Sfatul Popular. O casa mindra, curata, cu personalitate puternica. Oameni bogati, rinduiala frumoasa. La vremea la care mi-o amintesc era locuita de numai doua femei, mama si fica, amindoua numindu-se Mărie. Fica era din generatia bunicilor mei iar mama din cea a strabunicilor. Cea care mi-a ramas in memorie este Marie-fica.
Aceasta era pocaita. Cred ca si mama, la fel, facind ele parte dintre membrii de frunte ai acestei comunitati. Imi amintesc o mica istorioara din perioada interbelica, cind, asa cum se practica la pociti, urma sa aiba loc niste alegeri interne. Avind nevoie de sustinere, Smadonii si-au amintit legaturile de rudenie cu ai mei si i-au vizitat cu ceva care s-ar numi acum ”mita electorala”. Rezultatul vizitei nu l-am retinut pentru posteritate…
Am retinut vocea Măriei, fiica. O auzeam in fiecare duminica izvorind puternica de la Biserica pocaitilor. Acoperea toate celelate voci feminine si masculine. Joasa, catifelata, puternica, frumos modulata, bine stapinita si pasionala. La fel vorbea, cu inflexiuni minunate te infasura in catifea adinca intens colorata. Mi-e atit de dor de vocea aceea. Nu am mai auzit niciodata o voce atit de minunata. Nici in tara si nici la meseriasii vocilor mondiale.
Mărie a mea a disparut in neant in vremea tineretii mele lasind de izbeliste gospodaria aceea minunata. Ilie, fiul sau s-a pierdut in Cluj, unde s-au pierdut si cei doi copii ai sai, Danut (schizofrenie) si Daniela (profesoara de sport dupa ce a bintuit lumea cu un ansamblu de dansuri populare).
Mi-e dor de ea si de vocea ei si am asezat-o aici, in seria amintirilor mele din Banatul meu natal despre care am aflat azi ca abia in august 1919 s-a alipit de Regat.
In Banat reghetenii nu au fost iubiti niciodata. Nici acuma nu sint.

3 răspunsuri la Mărie Smada

  1. nelucraciun spune:

    „In Banat reghetenii nu au fost iubiti niciodata. Nici acuma nu sint.”
    Şi aveţi idee de ce?
    Pentru că bănăţenii (şi ardelenii) au considerat că se unesc cu patria-mumă, iar politichia fanariotardo-dâmboviţeană i-a tratat ca pe o colonie, i-a considerat cuceriţi şi i-a exploatat sistematic.
    Detalii puteţi găsi la Sorin Forţiu:
    http://www.banat.ro/Pro_Memoria.htm

    • geomarz spune:

      Eu nu am avut acces la acest tip de explicatii. In copilaria mea , insa, am simtit in permanenta acest dispret profund si nedrept (in modul in care era el manifestat) in propria mea familia. Mama era regheteana iar soacra ei n-a iertat-o niciodata pentru acest afront si pentru mezalianta pe care a facut-o fiul sau.
      La fel se manifestatu si satenii fata de tot ce venea din regat. In satul nustru era un singur reghetan, in afara de mama. Nici el nu a avut o viata mai buna. Dupa o lunga perioada traita in Banat, batrinetea si-a petrecut-o inapoi in regat, unde a si murit. I se spuea Misu. Misu al lui Baba Coana Nicola (o vajnica urmasa a unei dintre familiile cele mai de frunte de pe ulita noastra).

    • geomarz spune:

      As dori sa pun deschise materialele de mai sus pe blogul meu. Nu pot contacta proprietarul petnru ca ma baga pe e-mail prin out-louk iar eu nu am configurata adresa acolo. Aveti posibilitatea unei alte cai de contact?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: