Memorie

AM vazut in dimineata aceasta un reportaj despre lemnarii din Bucovina. Obiceiul prelucrarii lemnului inca viu, dar pe moarte.
Cind se recolteaza lemnul, cum se pun jos copacii, cum se prelucreaza pe loc si mai departe… Cum se face sindrila, in mare… dupa care ornarea unor linguri de lemn.
Comentariul era urmatorul: in dragostea sa pentru frumos, taranii au facut…
Doar ca taranii nu cautau mai intii frumosul. Oenamentele de pe orice, nu au avut de la inceput fucntie strict estetica. Aceasta functie le-o acordam noi, pentru ca nu le mai stim semnificatia. Taranii. unii dintre ei, mai stiu, dar nu multi.
Cultura romaneasca are ciudatenia de a-si ignora sau interpreta gresit propriile radacini. Cultura oficiala este, evident, de factura occidentala. Doar ca occidentalitatea a venit tirziu peste un fond strict neoccidental si farimitat.
Sa luam numai, de exemplu, Miorita, balada definitorie a spiritului romanesc. Desi prezenta pe tot teritoriul romanesc, varianta oficiala este cea culeasa la sfirsitul secolului 19 de Vasile Alecsandri din Moldova. Alecsandri, ca un intelectual ce se afla, NU a cules decit un fragment dintr-o trilogie de mituri, din motive numai de el cunoscute. Celelate doua mituri au contiunat sa circule pina catre sfirsitul secolului XX au fost culese de etnologi, dar nu au ajuns sa fie atit cunoscute mai deloc. Rupta din contextul sau natural, Morita a dat, uneori, nastere unora dintre cele mai ciudate interpretari.
Am dat acest exemplu pentru ca vreau sa subliniez dualitatea culturii romanesti. Cultura oficiala si cea reala. Cea oficiala se rezuma la ce-si imagineaza intelectualii ca este romanitatea, iar cea cealala, este romanitatea insasi. Din nefericire, peste 150 de ani de ignorare a culturii romanesti reale a dus la inlocuirea ei treptata de cea ofcioasa si falsa.
Despre intelectualii romani se poate spune cu siguranta ceea ce se spunea despre iluministi: sint mai apropiati de intelectualii din alte tari decit de propriul lor popor.
Din nefericire ceea ce nu este mentionat in carti, in acest moment, aproape ca nu exista. Ce mai exista, este in mare necunoscut si va dispare in maximum 20 de ani.
Dar s revenim la ornamentele folclorlului romanesc.
Din ceea ce stiu eu, nici o populatie nu si-a ornat corpul si obiectele numai de dragul de a si le orna.
Inelele, bratarile si colierele, inainte de toate, aveau ca scop protejarea respectivului fragment de corp sau protejarea intregului corp. In mumiile egiptene se puneau inele pentru protectia degetelor, bratari pentru protectia bratelor iar colierele aveau ca scop potectia intregului corp. Peretii camerelor mortuare erau pictati ritual cu scene precise cu scopuri precise. Statuile avea, de asemenea, scopuri precise. Numele faraonului inscris pe obiecte ii conferea imortalitatea. Una dintre cele mai grave pedepse post-mortem, era stergerea numelui, distrugerea reprezentarilor, darimarea templelor care-i asigurau nemurirea.
Indienii din America de Nord, desenau pe mocasini dealurile si apele peste care trebuia sa treaca proprietarul lor.
Alte populatii isi tatuau corpurile in acelasi scop.
De ce populatiile din coltul acesta de lume s-ar fi coportat altfel?
Nu s-au comportat.
Pe portile maramuresene, pe iile de pretutindeni, pe scoarte, pe linguri si furci, se gaseste extrem de des rozeta soarelui stilizata ca o floare cu 6 petale, cel mai adesea. In jurul rozetei saorelui este dispusa linia frinta simbol din stravechime al apei si, adesa, rombul simbolul feminin cel mai vechi (identificat pe obiecte vechi de zeci de mii de ani). Este stiut faptul ca soarele a fost venerat ca zeu princeps pe tritoriul intregii Dacii. La nasterea sa, poporul roman isi mai amintea de el inchinindu-i una dintre lunile anului si anume luna denumita mai tirziu Decembrie. In calendarul popular romanesc romanesc aceasta era denumita Undrea adica luna inchinata lui Undrea, Indrea devenit ulterior Andrei. Este de retinut ca in Banat, pina in secolul acesta s-a mai pastrat numele de UNDRU pentru familii intregi. (Evidnet, oficial, numele nu este inscris in nici un document. El exista numai in viata reala a satelor.) Undru, Undrea, Indru, Indrea, sint nume ale aceluiasi zeu princeps local, zeul soarelui.
De acea revin
CUltura romaneasca are doua nivele: cel oficial din ce in ce mai occidental si mai arogant, cel ascuns, subtil, subversibil, dar pe moarte, neoccidntal, local si stravechi. Poate vechi de mii de ani.
Poate ar fi bine sa-l adunam fiecare si sa-l pastram atit cit a mai ramas.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: