Simbata mortilor

Bucuresti Biserica Capra
Unde ma duc cind pot cu aceasta ocazie.
Am ajuns la ora opt fara un sfert. Era plin aprope peste tot. Aglomeratie, dar nu exagerata asa cum am gasit ultima data (in urma cu un an, parca…)
Vremea frunoasa a permis multora sa se aseze afara. Afara nu se aude nimic. Si, de data aceasta, nu a iesit nici un preot. In alti ani, venea si acolo cineva.
Dupa serviciul de dimineata, la ora noua a inceput slujba mortilor. Si o fojgaiala continua. Unii se duceau catre altar altii veneau. Preotul la care am dat eu lista mea, citea atit de incet incit de unde ma-m aciuat eu nu auzeam nimic. Si nici nu vedeam caci, linga preot, si in fata mea, statea un batrin. Nu s-a miscat de acolo, neam. Si, pe deasupra, mai avea si boala ticurilor. Incepea sa dea din diferite zone ale corpului regulat, reptitiv si aproape continuu.
Un tinar s-a oprit in mijlocul aleei dintre oameni si sa- apucat sa vorbeasca la telefon.
Niste doamne mai in virsta sa certa nu stiu pentru ce. Altele isi schimbau locurile intre ele si vorbeau mai tare sau mai incet.
Catre sfirsit a aparut o doamna de virsta medie cu niste luminari albe groase in brate. De grosimea celor de botez dar mai scurte. In numar de cinci cu prosoape. S-a dus cu ele catre altar. Mai apoi a aparut cu altele fara tot cinci dar fara prosoape. Nu pot sti ce afacut cu ele. In tandem cu dinsa o tinerica subtire isi plimba balna de vulpe pe un taior cu croiala interesant. S-a fitit pe acolo sa o vada toata lumea.
Intre timp, preotii care la inceput citeau clar numele pomenitilor din neam in neam au ajuns sa mormaie niste sunete indiescifrabile.
Toata lumea atepta cu nerabdare sa se termine.
S-a terminat.
Traditional, urma sa se stropeasca coliva, sa se ia din coliva si sa se ia din vin. Bun. Ma asez la un rind cit de cit organizat. Dar care nu avansa. Intre timp, pe la stinga noasta au inceput se strecoare persone care, mi-am dat seama mai tirziu, se indesau in fata tuturor la procedura mentionata. Pina la urma a dat dumnezeu de s-a teminat si treaba asta, si am vazut luminita de la captul tunelului, adica masuta la care oficia un preot. Singur de data aceasta (in anii trecuti avea un ajutor care lua sin coliva si vin). De data aceasta, parintele a stropit, numai, coliva si a luta din vin.
Asa se face ca la ora unsprezece eram gata cu totul si m-am intors.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: