Alta poveste cu tigani

Era o femeie. Modesta. Lucra ca femeie de serviciu pe undeva. Tiganca. Mi-o amintec si acum pe o banca in holul mare al sectiei de chirurgie a Spitalului Sfinta Maria . Prin 1 992-3. Ii dadusem o anesezie pentru nu mai stiu ce boala. Urma sa plece acasa. Uitasem de mult ca imi fusese pecienta. Nu imi pusese nici un fel de probleme profesionale sau comportamentale, ca majoritatea femeilor. Acceptase cu stoicism ce avea sa i se intimple, fusese linistita si disciplinata… Evolutia fusese buna. Nu aveam nici un motiv sa o retin in vreun fel. M-a asteptat special ca sa imi inmineze un mic cadou. Un flacon de sampon verde. Flaconul era refeolosit. M-a induiosat. Era calma, linistita, putin timida. Mi-a dat far fasoane dovada fizica a recunostintei ei pentru ce am facut pentru ea. Este cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata de la un pacient. Dupa cite vedeti, mi-l amintesc si acum. Numele acestei femei nu il mai retin. Dar este pentru mine tipul de tignca cu care  prefer sa am de-a face.

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: