Clasa a II-a B de la Scoala Generala 3, Titulescu, Bucuresti anul 1961 si mai apoi

Decembrie 28, 2014

O postare pe FB m-a facut sa incerc sa-mi amintesc colegii (baieti) din anul acela.

Ar trebui sa fie in jur de 15. Sa vedem ce iese:

–  Moldoveanu Dan (fiu de sportiv, facea o tumba peste cap fara sa se sprijine cu miinile…)

– Tita Cristian (un blonziu frumusel care statea prin fundul clasei, nu stiu de ce…)

– Jalcovski Mircea (mititel prin prima banca mereu, fiind el asa mic)

– Constantinescu (oare) Cristian (sigur) (locuia pe Petru Rares intr-o casa veche pe care o mai vad si astazi… pe el nu l-am vazut de cind am terminat clasa a opta…)

– Radu Gheorghe (fratele lui Radu Anghel, coleg de clasa cu fratele meu. Gheorghe a ajuns sofer la CC si mi-a reprosat ca nu m-am facut DECIT anestezista. Ei aveau asteptari mari de la mine!? Anghel a fost laborant sau tehnolog la un laborator la Automatica)

– Damian Mihai (fiu de avocat sora lui era in aceeasi clasa cu fratele meu, premianta, Miahi, nu)

– Clotea VIctor, un reptent care a venit mult mai tirziu, dar il trec si pe el…

– un baietel mic si tare derbedeu, elev problema a clasei, mama lui o fiinta foarte modestea care nu-i facea fata. Locuia in casele vechi de pe Titulescu (dintre acelea care au disparut pentru a face loc actualuui Bulevard)

– Ciuperceanu Iulian (venit mai tirziu, fiu de militar, inteligent si ambitios, a facut Aero-Spatiale, dupa cum am spus, mi-a suflat de citeva ori premiul I. Am plins de m-am umflat!!!)

– Ionescu Bogdan (zis, pe nedrept, Grasu. Era numai ceva mai plinut, poate un IGC de 30, dar nu mai mult… Avea o fata rotunda ca o luna plina. Provenea dintr-o familie mai putin modesta decit ale noastre. Mereu venea dupa el sa-l ia de la scoala o matusa, o bunica sau mai stiu eu ce -nu pot spune nici dac era aceeasi persoana mereu-  ceea ce era cu totul aberant pentru noi, ceilalti, care mergeam acasa singuri dupa ce parintii ne-au dus o singura data sa ne arata pe unde sa mergem. Femeile care veneu dupa el erau imbracate ca niste doamne din perioada interbelica cu haine negre lungi, ajustate pe corp, garnisite cu balnite de caracul si toce din aceeasi natie pe cap… Singurul care a facut Arhitectura.)

– Petrescu Marius (un baiat cu parul ondulat si ochi albastri-verzi, tare reusit…)

– Calineata Dumitru care avea in frate mai mic, Iulian.

– Canja Dan Si el avea in frate mai mic. S- casatorit inainte de a termina liceul. In familia lui s-au petrecut niste cutremure in timpul adolescentei noastre iar el le-a perceput destul de acut.

Imi pare rau, ceilalti s-au pierdut in negura timpului… 5-6-7 copiii de care nu-mi amintesc nimic… Oare de ce?


Cum nimeni nu este profet in satul lui…

Decembrie 26, 2014

Asa nici in familie NU poti fi doctor.

O poveste adevarata si iterativa.

Unchiul sa imbolnaveste. Nepotul, doctor tinar, ii recomanda un antibiotic care are hachita ca se ia o SINGURA doza pe zi. Dupa ce ii recomanda ii si cumpara medicamentul din banii lui…

Dupa trei zile

– Cum te simti?

– Tot asa!

– ?

– Am fost si mai ametit si m-am dus la spital…

– !?

– Mi-au facut analize si au gasit transaminazele crescute, ma durea capul si eram ametit!

– Medicamentul X, mai ai trei zile!

– Nu, numai una!

– Pai cum, nu ai luat o tableta pe zi?

– Nu, s-a sfatuit Aurica cu vecina (infirmiera la farmacia X) si i-a spus vecina ca nu exista antibiotice care se iau o data pe zi…

Tinarul doctor a ramas interzis. Unchiul tocmai isi supradozase medicamentul si s-a ale si cu hepatita toxica la sfatul vecinei competente cu concursul sotiei!

Nu era prima data cind se intimpala asa ceva in familia cu pricina. Cu zeci de ani in urma se mai intimplase.

Atunci, un copil (acum devenit adult in toata firea) a ramas aproape infirm pentru ca vecina (o alta) a contrazis indicatiile profesorului Pesa Mosca transmise mamei (aceeasi Aurica) de… cumnata!


Amintiri

Octombrie 6, 2014

In seara asta am nimerit pe FB la o poza cu o duducuta care intrase in razboi.
Razboiul n-avea nimic. Era bine.
Briglele la locul lor, itele la fel, suveica si ea. Doar rostul nu se vedea. Cu ocazia asta mi-am aminti de „natra” adica segmetul de tesatura in care se lucreaza in acel moment. Altfel definit, segmentul de tesatura dintre sulul din fata si spata.
Asa ca, hai sa ne amintim niste cuvinte legate de tesut si urzit.
In primul si-n primul rind „urzoniul”.
Urzoniul este un cadru de lemn din doua componente. Doua dreptunghiuri puse in cruce si solidarizate printr-o osie centrala care are doua functii. Aceea de a fixa sistemul la grinda si la vatra si a-i permite sa se invirta. La capatul de jos al unuia dintre cadre exista un stift de lemn care are rostul fixa si de a alege firele. Un sitem asemanator exista si la capatul de sus. Firul este dat pe sub sau pe deasupra acestor opritoare si la intoarcere se merge in sensinvers.
Sistemul de cadre permite insirarea lungimii propuse de coarda si asigura latimea necesara.
Lunginea, la noi in Banat se masaora in rischitoare. Rischitorul este dispozitivul care permite efectuarea motcilor (sculurilor). Lungimea corzii urzite se masoara in numar de raschitoare. Primul fir care se urzeste este marcat cu funingine prin etalarea lui initial pe raschitor si identificarea unei lungimi. Se spunea: am urzit 10-15 raschitoare de… ce-o fi acolo (obiele, saci, sube, ponevi…) Utilitatea marcarii rezida in aceea ca se stia cit s-a lucrat si cit mai este de lucrat.
Latimea corzii era estimata prin numarul de fire. Nu stiu de ce se lucra cu multipi de trei. Din ele mai stiu: numaratura si verba.
Latimea cozrzii trebuia sa se potriveasca cu latimea spatei si a itelor.
Dupa ce se urzea, se marca rostul cu doua fire care ulterior erau inloruite cu fusceii din spate, coarda era intinsa (tensionata) pe razboi. Aici era nevoie da barbati si de forta. Ea se stringea pe sulul care devenea sulul din spate.
Dupa aceea se dadea prin ite (2 sau 4) si apoprin spata. Cel mai complicat era datul prin ite. Prin spata se calcula si se treceau de obicei doua fire printr-un dinte. Dar, la nevoie se alterna 2 cu 3.
Erau niste modele care se realizau numai din gruparea celor 4 ite. Si atunci era nevoie sa respecte un anumit tipar de dat al firelor prin ite.
De ite se legau talpetii care permiteau ridicarea alternativa a firelor dorite.
Spata se fixa in brigle (vatale dupa altii) iar captul corzii se impartea in mcic manunchiuri de fire care se legau pe o vergea care, la rindul sau era ancorata la sulul din fata. Sulul din fata avea o fanta prin care se trecea tesatura si permitea rasucirea ei.

Mai sus se vede model tesut numai din ite.


Bogati si saraci…

August 26, 2014

In timpul celui de-al doilea razboi a murit Mosu Patrascu (Ion al doilea). A fost adus pe fundul carutei de Ana Mare…in sat.

L-au inmormintat… evident.

In seara de dinainte de a ma intoarce din Banat, m-a vizitat Vetuta lu Doma, vara mea, fiica Marioarei lu Doma, ce-a de-a doua fica a lui Nita Patrascu, fratele lu Baba si sotiei sale Veta, moarta de rujeola cind Marioara avea un an.

Vetuta s-a nsacut in anul in care a murit Mama lu Baba, Iconie Patrascu, 1948. Iconie a murit intr-o stare de mizerie fiziologica. Dupa un episod de encefalita de nu stiu care tip (a zacut absenta citeva luni) a ramas cu mari tulburari de comportament (cred) si, ulterior si neurologice. Nu se mai putea mobiliza si ingriji. Baba s-a inteles cu Nita sa o ingrijeasca si a ingrijit-o pina a murit. In perioada finala, nu mai asimila nimic, eliminind totul nedigerat. Cind batrina era in aceasta situatie precara, s-a nascut Vetuta. Strababa asta a mea, a cerut in repetate rinduri sa-i aduca copilul sa-l vada. Marioara, temindu-se de vreo boala contagioasa, nu l-a adus. (Si bine a facut, as zice eu acum…)

Vetuta mi-a spus ca Ion al doilea a fost un om tare zgircit. Tinea toate sub lacat. S-a crezut ca are bani multi ascunsi undeva. Dupa moartea sa s-a vazut ca nu avea nimic si au trebuit sa se imprumute ca sa-l ingroape…

M-am mirat si am intrebat de mai multe ori, daca este vorba de acelasi Ion pe care il stiam de bun gospodar, harnic, chivernisit…
Ion Patrascu era cel care cunostea ceru si stiia cind sa-i scoale pe ai lui pentru a pleca la lucru. Ion Patrascu venise cu un Almanah din armata pe care a facut-o la autro-ungari si avea el acolo calendatr pe o suta de ani. Muncea mult impreuna cu ai lui, avea de toate si isi permitea sa tine chiar UN sluga. (Asa se vorbea la mine. Era UN sluga petnru ca era barbat. Daca ar fi fost femeie ar fi fost O…)Asa cum ii stiam pe Patrasconi ca o familie bogata si respectabila.

Vetuta a insistat. Este vorba de acel Ion si nu de altul… Ai lui au trebuit sa se imprumute ca sa-l poata ingropa…

In copilaria mea, Baba povestea mereu cit de bogati erau Patrasconii in comparatie cu familia in care venise…

Uite ca, nu era asa.

Mi-a confirmat si Marioara mea ca pina la o casatorie de convenienta de prin 61 erau cam scapatati…

Asta este. Niciodata nu stii ce secrete ascunde trecutul.

La moartea Babei care s-a petrecut in 1986 (la 38 de ani de la moartea mamei ei), Ana Mare, sora Marioarei, a venit la mama si a cerut o banca, un masai si un pat cu care fusese adusa la noi bunica ei pentru a fi ingrijita. Mama i-a dat tot ce a cerut…


Visag

Iunie 24, 2014

https://www.google.ro/maps/@45.54806,21.814693,3a,75y,129.53h,76.72t/data=!3m4!1e1!3m2!1sY__wHYnBw3ra0dsy6yuSZw!2e0


Viorica Ușta

Ianuarie 30, 2014

Ca mai iubita dintre varele mele. Este cu numai doi ani mai mare. Nascuta in 1950. Se simte extrem da batrina. Imi spune mereu, ”eu am dus o viata grea”…
Poate, a mea, a fost mai usoara…
Poate.


Matusa Eana

Ianuarie 29, 2014

Pe 24 a implinit 90 de ani. Pe 28 seara, a murit.
Era una dintre surorile mamei. Singura care a ramas la tara.Extrem de frumoasa in tinerete. Inteligenta si muncitoare. Era flacaul casei. La tara, la Ciorasti intr-o gospodarie rolurile erau foarte bine definite. Femeia raspundea de casa iar tot ce era prin curte cadea in sarcina barbatului. Bunicu nu a beneficiat de ajutorul vreunui fiu asa ca una dintre cele patru fete si-a asumat rolul de fiu. Si muncea cot la cot cu Bunicu in curte.
In una dintre iernile tineretii lor, pe vremea cind zapada se aseza cu nemiluita prin curtile oamenilor iar dimineata trebuiau sa-si faca tunele de la usi ca sa iasa in curte unde-si croiau transee in zpada, carora le ziceau ”pirtii” Matusa Eana a scos taurul din grajd sa-l duca la adapat la fintina din gardul de la ulita. In satul acela fintinile nu se faceau in cutile caselor ci numai la ulita sa poata lua apa oricine are nevoie. Matusa Eana a luat taurul de funie si mergea in fata lui sa-l conduca pe pirtie catre fintina. Teurului nu se stie ce i s-a nazarit si, nici una nici doua, a pus capul in pmint si a aruncat-o pe matusa mea din calea lui… O intimplare cu un copil si cu un taur… Si nimeni nu mai facea plingere la UE ca se exploata munca copiilor…
Pe ea o daduse Bunicu ucenica la o croitorie. Dupa vreo 6 luni cind s-a dus Bunicu sa o vada, a gasit-o plina de paduchi, intr-o mizerie de nedescris. A luat-o inapoi si nu a mai dat-o la nici un fel de alta scoala. Asa a ramas Matusa Eana taranca. Si muta vreme si-a dusmanit celelalte surori care au mers la vre-o scoala oarecare. Le reprosa ”V-a dat Tatica la scoala sa va faca doamne”…
Doar ca invidia era si din partea celorlalte.
Tirziu, cind Mama se apropia bine de 80 de ani a facut urmatoarea observatie ”Frumoasa zestre i-a dat Tatica lu Eana. Loc de casa, o pereche de boi, 10 pogoane de pamint, vaca cu vitel…” si a mai continuat sa insire ei altele pe care nu mi le mai amintesc.
Au trecut toate. Prima care s-a dus a fost mama mea. Matusa Eana nu a putu veni la inmormintarea ei. Nici eu nu pot sa ma duc la ea. Ciorastiul este troienit de zapezile acestei ierni si de neglijenta unui stat caruia nu-i pasa de proprii cetateni. Niculae, fiul cel mare s-a bajenit prin Italia unde, la 67 de ani lucreaza, inca si nu a putu fi la capatiiul mamei sale. Stelica, fiul cel mic, la 70 de kilometri de sat, este troienit in satu lui si nu a fost nici el linga ea. Si nici unul dintre ei nu vor ajunge nici azi si nici miine si nici poimiine.
Se ocupa de ea niste vecini si niste cumetre.
La nunta ei, in 46, a fost un vifor care era cit p-aci sa nu le permita mamei si tatalui ei sa ajunga la biserica. Si moartea i-a fost la fel. Familia nu poate sa ajuga la inmormintare…