Visag, istorie

Februarie 3, 2014

Istorie

Pe teritoriul satului a fost descoperită o unealtă de piatră cioplită din paleoliticul superior (circa 30.000 î.Hr), posibil cea mai veche urmă de locuire în judeţul Timiş.

Prima menţiune documentară despre satul Visag, datează din anul 1369. Este vorba despre o descriere a hotarelor comunei, în care se vorbeşte despre rivulus Vizak. După această atestare, trece o perioadă lungă de timp fără să mai fie amintit. Firul istoric se reia în perioada otomană, pentru că este amintit din nou în 1578, într-o comunicare a sultanului Murad către voevodul Chritoph Bathory, căruia îi reclamă un omor şi un jaf comis de un locuitor al Visagului. De-a lungul stăpânirii otomane a Banatului, satul a continuat să fie locuit. În 1650 era proprietate erarială.

Conscripţia generală a Banatului, realizată de habsburgi în 1717 – anul cuceririi Banatului de sub turci – arată că Visagul era locuit, avea 54 de case şi aparţinea districtului Caransebeş. Biserica ortodoxă, din lemn, a fost construită în 1749, în timpul episcopului Isaia,[1] cu hramul Naşterea Maici Domnului. Biserica a rezistat multă vreme, fiind renovată în repetate rânduri de-a lungul timpului. Cu toate acestea, starea ei s-a înrăutăţit şi în final a fost dărâmată în 1930 pentru a face loc bisericii noi, construită la rândul ei între 1930-1931.

În 1810 Visagul a fost donat lui Vasile Milankovitz, zis Patyanszky. Numit nobil, el a lăsat moştenire proprietatea urmaşilor săi. Visagul a aparţinut peste o sută de ani acestei familii nobiliare.

Ca în multe alte localităţi din Banat, s-a încercat şi aici colonizarea cu populaţii germane şi maghiare. Colonizarea însă a avut efecte minore iar populaţia a rămas preponderent românească.


Memorie

Februarie 24, 2013

AM vazut in dimineata aceasta un reportaj despre lemnarii din Bucovina. Obiceiul prelucrarii lemnului inca viu, dar pe moarte.
Cind se recolteaza lemnul, cum se pun jos copacii, cum se prelucreaza pe loc si mai departe… Cum se face sindrila, in mare… dupa care ornarea unor linguri de lemn.
Comentariul era urmatorul: in dragostea sa pentru frumos, taranii au facut…
Doar ca taranii nu cautau mai intii frumosul. Oenamentele de pe orice, nu au avut de la inceput fucntie strict estetica. Aceasta functie le-o acordam noi, pentru ca nu le mai stim semnificatia. Taranii. unii dintre ei, mai stiu, dar nu multi.
Cultura romaneasca are ciudatenia de a-si ignora sau interpreta gresit propriile radacini. Cultura oficiala este, evident, de factura occidentala. Doar ca occidentalitatea a venit tirziu peste un fond strict neoccidental si farimitat.
Sa luam numai, de exemplu, Miorita, balada definitorie a spiritului romanesc. Desi prezenta pe tot teritoriul romanesc, varianta oficiala este cea culeasa la sfirsitul secolului 19 de Vasile Alecsandri din Moldova. Alecsandri, ca un intelectual ce se afla, NU a cules decit un fragment dintr-o trilogie de mituri, din motive numai de el cunoscute. Celelate doua mituri au contiunat sa circule pina catre sfirsitul secolului XX au fost culese de etnologi, dar nu au ajuns sa fie atit cunoscute mai deloc. Rupta din contextul sau natural, Morita a dat, uneori, nastere unora dintre cele mai ciudate interpretari.
Am dat acest exemplu pentru ca vreau sa subliniez dualitatea culturii romanesti. Cultura oficiala si cea reala. Cea oficiala se rezuma la ce-si imagineaza intelectualii ca este romanitatea, iar cea cealala, este romanitatea insasi. Din nefericire, peste 150 de ani de ignorare a culturii romanesti reale a dus la inlocuirea ei treptata de cea ofcioasa si falsa.
Despre intelectualii romani se poate spune cu siguranta ceea ce se spunea despre iluministi: sint mai apropiati de intelectualii din alte tari decit de propriul lor popor.
Din nefericire ceea ce nu este mentionat in carti, in acest moment, aproape ca nu exista. Ce mai exista, este in mare necunoscut si va dispare in maximum 20 de ani.
Dar s revenim la ornamentele folclorlului romanesc.
Din ceea ce stiu eu, nici o populatie nu si-a ornat corpul si obiectele numai de dragul de a si le orna.
Inelele, bratarile si colierele, inainte de toate, aveau ca scop protejarea respectivului fragment de corp sau protejarea intregului corp. In mumiile egiptene se puneau inele pentru protectia degetelor, bratari pentru protectia bratelor iar colierele aveau ca scop potectia intregului corp. Peretii camerelor mortuare erau pictati ritual cu scene precise cu scopuri precise. Statuile avea, de asemenea, scopuri precise. Numele faraonului inscris pe obiecte ii conferea imortalitatea. Una dintre cele mai grave pedepse post-mortem, era stergerea numelui, distrugerea reprezentarilor, darimarea templelor care-i asigurau nemurirea.
Indienii din America de Nord, desenau pe mocasini dealurile si apele peste care trebuia sa treaca proprietarul lor.
Alte populatii isi tatuau corpurile in acelasi scop.
De ce populatiile din coltul acesta de lume s-ar fi coportat altfel?
Nu s-au comportat.
Pe portile maramuresene, pe iile de pretutindeni, pe scoarte, pe linguri si furci, se gaseste extrem de des rozeta soarelui stilizata ca o floare cu 6 petale, cel mai adesea. In jurul rozetei saorelui este dispusa linia frinta simbol din stravechime al apei si, adesa, rombul simbolul feminin cel mai vechi (identificat pe obiecte vechi de zeci de mii de ani). Este stiut faptul ca soarele a fost venerat ca zeu princeps pe tritoriul intregii Dacii. La nasterea sa, poporul roman isi mai amintea de el inchinindu-i una dintre lunile anului si anume luna denumita mai tirziu Decembrie. In calendarul popular romanesc romanesc aceasta era denumita Undrea adica luna inchinata lui Undrea, Indrea devenit ulterior Andrei. Este de retinut ca in Banat, pina in secolul acesta s-a mai pastrat numele de UNDRU pentru familii intregi. (Evidnet, oficial, numele nu este inscris in nici un document. El exista numai in viata reala a satelor.) Undru, Undrea, Indru, Indrea, sint nume ale aceluiasi zeu princeps local, zeul soarelui.
De acea revin
CUltura romaneasca are doua nivele: cel oficial din ce in ce mai occidental si mai arogant, cel ascuns, subtil, subversibil, dar pe moarte, neoccidntal, local si stravechi. Poate vechi de mii de ani.
Poate ar fi bine sa-l adunam fiecare si sa-l pastram atit cit a mai ramas.


Kosoni

Mai 12, 2012

Tot am fost convinsa multa vreme ca ”socac” vine de-a dreptul din daca… iar unul din satele de prin vecini se numea Tapia iar la Sacos s-a descoprit cela mai mare tezaur de aur dacic…

45.68330(Lat.), 21.96660(Lon.)
Tapia- Vechiul Tapae
Tapia este o localitate in judetul Timis, Banat, Romania. Din punct de vedere administrativ, apartine de municipiul Lugoj. Are o populatie de 357 locuitori (2002).
*Localizare Se situeaza in estul judetului Timis, la 3 km est de municipiul Lugoj, la poalele dealurilor Lugojului. Este traversat pe directia nord-vest sud-est, de un drum comunal care merge paralel cu raul Timis si care leaga satul pe de-o parte de municipiul Lugoj, pe de alta de satul vecin Maguri .
*Istorie Tapia contemporana include si fostul sat Armadia care s-a incorporat in asezarea de azi. Este un sat romanesc care isi are orginile in timpuri stravechi si a carui nume aminteste de evenimentele istorice care au avut loc aici in perioada daco-romana, respectiv celebra Batalie de la Tapae. Numele Tapae sau Tapia este de origine daco-romana.
*Populatia Conform recensamintelor inregistrate de-a lungul timpului, satul Tapia a fost din totdeauna locuit de romani crestini ortodocsi. La recensamantul din 2002 au fost inregistrati 357 locuitori, in usoara scadere fata de recensamantul din 1992. Din punct de vedere al compozitiei etnice, 97% sunt romani. In ceea ce priveste apartenenta religioasa, 93% dintre locuitori sunt crestini ortodocsi.
Sacosu Mare
Sacosu Mare este un sat vecin cu Visagul. Face parte din judetul Timis.
Pe teritoriul satului au fost descoperite urmele unei așezări dacice care datează din a doua perioadă a epocii fierului. În anul 1961, în această așezare, s-a găsit un tezaur compus din 25 de obiecte de aur: 10 brățări, 6 spirale, 4 fragmente de sârmă de aur, un inel masiv, 2 pandantive și 2 fragmente de brățări. Greutatea totală a tezaurului atinge 1,298 kg. În urma cercetărilor s-a stabilit că acesta datează din secolul XIII î.Hr, din perioada de tranziție de la epoca bronzului la epoca fierului. Artizanii obiectelor făceau parte din ramura nordică a tracilor. Tezaurul se găsește expus la Muzeul Național de Istorie din București, la secțiunea Tezaur.[1]


Ceasca dacica

Decembrie 28, 2011

 

 

In doua variante.


Gînditorul de la Hmangia

August 6, 2011

Am gasit si am cumparat doua statuete. Gînditorul si Femeie sezind. Am intrebat daca dimensiunea este respectata. Vînzătorul nu nu a stiut să-mi spună.

Am încercat sa aflu de pe Internet. Am gasit orice, numai dimensiunile statuetelor, nu.

Stie cineva care sint ele ?

Tot cautind ce v-am spus, am gasit altele.

Ginditorul este ilustrarea pozitiei de stat care echilibreaza energiile. Informatii aici.

Si tot aici despre al treilea ochi care este marcat in fruntea femeii. De unde si expresia ”e cu stea in frunte”…

In sfirsit, am gasit. Redau mai jos descrierea celor doua statuete de unul dintre descoperitorii lor:

Redau mai jos fragmente din descrierea facuta de Dumitru Berciu, conducatorul sapaturilor arheologice de la Cernavoda in cursul carora au fost descoperite statuetele.
Ganditorul reprezinta un personaj asezat pe un scaunel cu patru picioare scurte, ornamentat cu crestaturi adanci pe laturile lungi. Scaunelul nu este mobil, ci a fost modelat impreuna cu corpul omenesc. Inaltimea figurinei este de 11.5 cm, iar latimea in dreptul umerilor de 7.5 cm. Desi sexul nu a fost redat in mod explicit, este destul de clar ca personajul reprezinta un barbat cu coatele pe genunchi si capul sprijinit in podul palmelor.
Redarea corpului uman si a proportiilor in pozitia sezanda pe un scaun scund, fara spatar, este remarcabil de realista. Toate cele cinci degete ale palmelor sunt reliefate prin incizii. in schimb, la piciorul stang au fost redate doar trei degete, iar la dreptul doua.

Grosimea pulpelor picioarelor este exagerata, insa proportiile trunchiului sunt exacte, cu pectorali puternici si coloana vertebrala marcata printr-o linie incizata de-a lungul spatelui. O trasatura comuna ambelor statuete o reprezinta lungimea mult prea mare a gatului, insa aceasta este o caracteristica intalnita la majoritatea reprezentarilor umane din cadrul culturii Hamangia, cultura careia ii apartine si cimitirul de la Cernavoda.
Capul si trasaturile fetei sunt redate destul de schematic, insa degaja o anumita expresivitate. De remarcat faptul ca incizia care subliniaza gura a fost umpluta cu o substanta colorata.
Femeia reprezinta un personaj sezand direct pe pamant, cu piciorul stang intins, iar cel drept indoit din genunchi si cu palmele asezate pe genunchiul piciorului drept. Desi sanii nu sunt redati in mod explicit, sexul personajului se deduce din-tr-un santulet orizontal de sub abdomen si din doua linii oblice intre abdomen si picioare, ele formand un triunghi care, de regula in preistorie, simbolizeaza organele genitale feminine. La acestea se adauga bombarea abdomenului si latimea exagerata a soldurilor si bazinului, dealtfel o caracteristica comuna la majoritatea statuetelor feminine din epoca neolitica. Trasaturile fetei sunt asemanatoare cu cele ale figurinei masculine, remarcandu-se ochii oblici, nasul puternic reliefat si gura plasata in zona barbiei.
Desi, asa cum mentionam mai sus, este putin probabil ca cele doua statuete sa fi fost gandite ca un cuplu de catre cel (sau cei) care le-au faurit, ele reprezinta descoperiri realmente remarcabile, mai ales daca avem in vedere ca au fost realizate acum aproape 7.000 de ani. Ceea ce individualizeaza in primul rand cele doua statuete este redarea realista a capului si a trasaturilor fetei, lucru rar in epoca neo-eneolitica de la noi. inca mai rara este modelarea statuetelor masculine in aceeasi epoca.
Cele doua piese se afla actualmente in patrimoniul Muzeului National de Istorie a Romaniei si vor putea fi vazute in momentul redeschiderii expozitiei permanente a muzeului. 

Sursa aici.

Figurinele mele sint ceva mai mici. Inaltimea de circa 8 cm.

Hamangia aici.

Oricum ar fi sint tare mindra de ele.
ganditorul-de-la-hamangia si femeia


Rosia Montana

Februarie 26, 2011

Motto

Muntii nostri aur poarta,

Noi cersim din poarta-n poarta…

Am postat doua materiale cu Rosia Montana. Ambele primite de la prieteni. Ambele impresionante. La nici unul dintre ele nu am primit nici un comentariu. Trist, dar adevarat. Aceasta este reactia blogosferei la importante probleme nationale. Ce poate fi mai grav decit distrugerile care urmeaza sa se faca acolo si cele care s-au facut deja. Doar ca interesul pentru asa ceva este limitat…

Nu stiu cum sa fac mai departe ca ceea ce am primit eu sa nu ramina aici netransmis si catre altii.

Am citit pe undeva un material despre comportamentul diferit al generatiilor. Tinerii nu vorbesc in metrou sau tramvai unii cu altii, dar generatia 55-60 de ani, da. Spune tot, unde a lucrat, citi nepoti are, ce casa are sau mai stiu eu ce… Comportamentul este considerat diferit pentru ca in tineretea lor, actualii de virsta a treia, se TEMEAU sa vorbeasca… spune cineva… Si acum, nemaifiind interdictia de a comenta, se vorbeste…

Eu cred ca generatia aceasta vorbeste pentru ca poate face comparatie intre ce a fost si ce este. Poate face comparatie si poate spune ca ce este acum este ingrozitor, nu atit prin distrugerile ultimilor 20 de ani ci, mai ales, prin lipsa de viilor a acestui pamint din care Rosia Montana este un exemplu… Asa cum se va distruge de catre niste straini istoria de la Rosia Montana, asa se distruge si se va pierde pentru totdeauna istoria intregului popor. Nu cred ca vor mai exista romani peste 50 de ani. Istoria acestui popor se va termina cu generatia celor de 55-60 de ani sau, cel mult, a celor de 25-30… unii dintre ei. Multi dintre acestia din urma nici nu mai au constiinta apartenentei la acest popor…

La Rosia Montana se pierde nu numai aurul acestei tari (care, in criza actuala, ar fi fost tare util) ci si identitatea noastra a tuturor…


Salvati Rosia Montana…

Februarie 24, 2011
Subject: Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe
Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !
Doina Cociorvei
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: „Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea
.
O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.
O
amenii sunt constienti  de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic
In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine

Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

S-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar,  in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 % iar  explatatorii iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii,  pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

Cred ca trebuie, in primul rand,  ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.