Cum nimeni nu este profet in satul lui…

Decembrie 26, 2014

Asa nici in familie NU poti fi doctor.

O poveste adevarata si iterativa.

Unchiul sa imbolnaveste. Nepotul, doctor tinar, ii recomanda un antibiotic care are hachita ca se ia o SINGURA doza pe zi. Dupa ce ii recomanda ii si cumpara medicamentul din banii lui…

Dupa trei zile

– Cum te simti?

– Tot asa!

– ?

– Am fost si mai ametit si m-am dus la spital…

– !?

– Mi-au facut analize si au gasit transaminazele crescute, ma durea capul si eram ametit!

– Medicamentul X, mai ai trei zile!

– Nu, numai una!

– Pai cum, nu ai luat o tableta pe zi?

– Nu, s-a sfatuit Aurica cu vecina (infirmiera la farmacia X) si i-a spus vecina ca nu exista antibiotice care se iau o data pe zi…

Tinarul doctor a ramas interzis. Unchiul tocmai isi supradozase medicamentul si s-a ale si cu hepatita toxica la sfatul vecinei competente cu concursul sotiei!

Nu era prima data cind se intimpala asa ceva in familia cu pricina. Cu zeci de ani in urma se mai intimplase.

Atunci, un copil (acum devenit adult in toata firea) a ramas aproape infirm pentru ca vecina (o alta) a contrazis indicatiile profesorului Pesa Mosca transmise mamei (aceeasi Aurica) de… cumnata!

Anunțuri

Hortensia Papadat Bengescu

Noiembrie 8, 2014

Recent, un coleg il ridica in slavi pe Paolo Coehlio pentru un roman in care analiza sufeltul feminin. Inconstant, evident, predispus la tradarea sotului. L-a tradat pe sot dar acesta a iertat-o pe fe(r)meia (ma distreazaa sa scriu asa cum spunea fiica mea la inceputul existentei sale) cu pricina pentru ca o iubea prea mult.

Nu-mi pot da seama cum poate o fiinta umana sa spuna asemenea aberatii. Un barbat sa stie mai mult despre sufeltul feminin.

Raspunsul a fost pe masura. Poate ca barbatul nu stie prea multe, dar nici o femeie nu este capabila sa spuna, analizeza, ce simte, face si asa mai departe.

De aceea am cautat-o pe Hortensia Papadat Bengescu o autoare locala cu un acut simt al psihanalizei care a prezentat lumea din viziunea feminina a sa. Imi amintesc „Concert din muzica de Bach” pe care l-am citit in adolescneta… Si mai sint si altele pe care le gaseste oricine la adresa respectiva.


RIR continuare

August 25, 2014

In drumul meu de 500 de kilometri dus si 500 intors am vazut multe.
Multe paminturi nelucrate. Cam o treime din ce se vedea. Intr-un fel ete bine, biodiversitate cita vrei.
Pe cele lucrate culturi neproductive. Peste 2/3 din porumbul pe care l-am vazut era prost. Recolta va fi minima. Poate la 1-2 000 kg la hectar, in medie. Si nu este din cauza vremii. In aceeasi zona, pe dreapta drumului porumbul era frumos pe stinga pipernicit, ars si uscat.
Paioasele erau adunate peste tot. Dar nu am vazut prea multe miristi…
Peste tot pomii fructifeti bolnavi. Si vita de vie pe care am vazut-o era bolnava. Strugurii manati si putini. Rosii, nu, ceapa stricata, cartofii stricati… Oameni care u muncit degeaba un an intreg.
Si, bomboana de pe coliva, padurile rase de pe fata pamintului. Dealuri care au luat-o la vale. Drumuri noi surpate… prin diferite zone, fie drumuri nationale, regionale sau … AUTOSTRADA Transilvania…
M-am tot uitat dupa oameni.
Cei obisnuiti ai locului, pricajiti, barbosi, cam murdari, imbracti la plesneala. Viligiaturistii, ceva mai dichisiti.
Statiunile de pe Valea Oltului goale vineri, ceva mai pline duminica dar majoritatea turistilor tristi. Cei mai tristi batrinii neputinciosi de pe marginea drumului.


Republica Improvizara Romania

August 24, 2014

Tocmai m-am intors din calatoria anuala rituala in tinutul originilor mele, Visagul, sat atestat documentar de prin 1350. Pe teritoriul sau au fost, insa, identificate nivele de locuire daco-romana de pina in secolele IV-VI dar si urme ale unor civilizatii stravechi de mii de ani.
In satul acesta cu 460 de numere de case prin 1960 mai sint vreo 250 de case locuite. Restul sint fantome.
Asa mi-a numarat Vetuta, vara mea de-a doua din partea Marioarei Doma, matusa directa de la Patrascu.
In satul acesta pe jumatate mort exista doua biserici si un templu (cel baptist). O biserica este ortodoxa, dar nu mai are popa iar ceealalta este greco-catolica si are si popa si a fost renovata.
Credinciosii ortodoxi, in lipsa de altceva, se duc la biserica greco-catolica.
Cum au ramas fara pastor?
Popa s-a pensionat. Este prima data cind am auzit de un popa care se pensioneaza. Printre altele, prea-sfintul a vindut padurea parohiei de si-a facut vila pe la el, prin Oltenia. In afara de asta, mai facea si descitece, se zice cu „cartea”.
Din cind in cind, mai este trimis cite un popa de la centru. In cea mai mare parte a timpului, insa, biserica ordodoxa sta inchisa.
Ma intreb cum fac oamenii cind moare unul. Trimit SMS-uri la protopopie ca le trebuie cineva sa-i ingroape?


Paul Lambrino, print de romania (sic)

August 22, 2014

Este nepotul lu Carol al doilea. Pe vremea cind Carol era tinar si ”lupta” in primul razboi fiind el incartiruit la Odesa, a sters-o de pe front (a dezertat) si s-a insurat in secret cu iubirea vietii lui de la vremea aceea, Zizi Lambrino. Rezultatul a fost un fiu, Mircea George Carol Lambrino. Mircea L, la rindul lui, a dus o viata destul de aventuroasa beneficiind de 3 (trei) neveste cu acte. Daca a avut si altele, habar nu am caci pe Google nu ne spune si nici nu prea-mi pasa. Primul fiu al lui Mircea Lambrino, din prima sa casatorie este Paul Lambrino care si-a luat titlul de ”print” de Romania. Atit de print ca s-a apucat sa ceara (si a si primit) posesiuni uriase din Romania. Ca i s-au dat, el nu este decit unul dintre tilharii care au jefuit dupa 89 Romania. Adevaratii vinovati sint politicienii romani, care, in loc sa-l trimita in origini, i-au satisfactu cererile.
Ce ma mira pe mine este, insa, urmatoarea situatie care NU este mentionata de nici unul dintre comentatori, chiar si de catre cei care sint ”anti”.
Cind Carol a plecat din Romania in 1940 si s-a aciuat in Portugalia impreuna cu Elena Lupescu, Carol a dus cu el o imensa avere pe care a lasat-o mostenire bastarzilor sai si NU fiului sau legitim, Mihai.
Dupa moartea precoce a lui Carol (1951, la numai 60 de ani) a avut loc un proces cu mare rasunet european la sfirsitul caruia Mihai a permis fratelui sau vitreg, bastardului, sa poarte titlul de print de Hohenzollern und Singmaringen… si aici vine dragalasenia, in schimbul unei sume de bani care, la vremea aceea mi se parea uriasa. O sa ma iertati daca nu o precizez, dar nu o mai tin minte. La virsta aceea (in 1960 aveam numai 7 ani) nici prin cap nu-mi trecea ca voi apuca intoarcerea rotii si personajul acela fantastic avea sa patrunda brutal in viata mea prin intoarcerea protipendadei ex-regale in tara mea, care, poarta inca titulatura de REPUBLICA.
Paul Lambrino este urmasul celui care si-a cumparat cu ceva maruntis titlul ”nobiliar”.


Ninge din nou…

Ianuarie 26, 2014

Pentru prima oara in iarna asta, ninge a iarna. A mai fost o ninsaore usoara pe la inceputul lui decembrie dar nu a tinut nici doua zile. De doua zile, acum, ninge. O ninsoare obisnuita cu vreme de iarna. Numai vintul a fost rau. Ieri a ajuns pina la 80 de kiometri la ora la rafala. Spulperind cei 30-40 de centimatri de zapada depusa. Vintul asta a reusit sa troieneasca tot ce a gasit. Strazile Bucurestiului, soselele din afara lui si din tot sudul tarii. A blocat autostrazile cele multe. Si fara nici un fel de protectie. Pe marginea lor nu este nici tipenie de plop. Nici pe mijlocul lor nu este nici un fel de banda verde (cum lasase Ceausescu pe asa numita A1). In troienile gata formate s-au infipt mai multe tiruri, in tiruri niste automobile care mai apoi s-au suit unele peste altele. Iar in spatele lor s-au masat restul de citeca mii de vehicule. In unele dintre masinile implicate in carambol unii si-au rupt niste oase. La fata locului, din sensul de mers pe care s-a facut carambolul vine in fuga mare niste ambulante. Care, evident, NU au pe unde sa treaca. Personalul sanitar si-a luat in spate aparatura si a plecat PRINTRE masinile cu pricina… Aparatura este alcatuita din: monitoare: 4-5 kg, trusa de prim ajutor, tot atita, ventilatorul, tot atita, butelia mica de oxigen, vreo 5-6, targa mobila cea faa roti, salteaua scoica vreo 4-5 kile… groso-modo, vreo 25-30 de kile in spinarea a doi insi… Si astia injurati copios in marea majoritate a timpului de catre prea-bunii nostri concetateni iar, uneori, batuti de cei de culoare…
Azi, in cea mai mare parte a tarii ninge linistit. Numai ca, la naiba-n praznic, la granita dintre Buzau si Braila intr-un sat oarescare, o gravida in luna mare s-a trezit sa nasca. La Realitatea un comentariu: Nu este dispensar acolo? Ce pazeste medicul de la dispensar?
Draga Realitate.
De cele mai multe ori, la dispensarele de la tara lucreaza medici din orasele vecine. Vin dimineata si pleaca la terminarea programului. Fiind toate drumurile blocate, daca era vorba de o asemenea situtie, doctorul nu prea era la dispensar din motive cit se poate de obiective… independente de bunavointa lui.
In al doilea rind, chiar daca este la dipsensar, el este MEDIC DE FAMILIE, adica un amarit de internist care NU poate rezolva o nastere care se complica. Nasterea care se complica se rezolva de doctorul caruia-i zice obstetrician si care este de formatie chirurgicala. Chirurgia se practica NUMAI intr-un loc caruia ii zice ”sala de operatie” de un grup de doctori si asistente carora le zice ”echipa anestezico-chirurgicala” si numara la minimum 3 (trei doctori) si trei asistente. Pentru OBST mai este necesara si echipa de neonatologie cu dotarile ei. Locul ala are niste dotari cu totul speciale… Dupa aceea operata, lauza, sade intr-un loc de-i zice ”postporator”.
Despre ce vorbim, draga Realitate? Despre ce-ti dai matale cu presupusul, draga Realitate?
Si, intrebarea de 20 de puncte: Unde sint elicopterele lui araHat care transporta de urgenta orice amarastean unde are el o nevoie medicala? Arab afurisit, unde-ti sint elicopterele? Cind ai desfiintat 200 de spitale din toata tara, nu te-ai gindit la asa ceva? Ce-ti pasa tie de romani si amarasteni? Din locul tau de sus unde te-ai cocotat si cu complicitatea nesimtitilor de politiceni romani, ne scuipi in cap fara nici un fel de jena.


Simbata mortilor

Noiembrie 2, 2013

Bucuresti Biserica Capra
Unde ma duc cind pot cu aceasta ocazie.
Am ajuns la ora opt fara un sfert. Era plin aprope peste tot. Aglomeratie, dar nu exagerata asa cum am gasit ultima data (in urma cu un an, parca…)
Vremea frunoasa a permis multora sa se aseze afara. Afara nu se aude nimic. Si, de data aceasta, nu a iesit nici un preot. In alti ani, venea si acolo cineva.
Dupa serviciul de dimineata, la ora noua a inceput slujba mortilor. Si o fojgaiala continua. Unii se duceau catre altar altii veneau. Preotul la care am dat eu lista mea, citea atit de incet incit de unde ma-m aciuat eu nu auzeam nimic. Si nici nu vedeam caci, linga preot, si in fata mea, statea un batrin. Nu s-a miscat de acolo, neam. Si, pe deasupra, mai avea si boala ticurilor. Incepea sa dea din diferite zone ale corpului regulat, reptitiv si aproape continuu.
Un tinar s-a oprit in mijlocul aleei dintre oameni si sa- apucat sa vorbeasca la telefon.
Niste doamne mai in virsta sa certa nu stiu pentru ce. Altele isi schimbau locurile intre ele si vorbeau mai tare sau mai incet.
Catre sfirsit a aparut o doamna de virsta medie cu niste luminari albe groase in brate. De grosimea celor de botez dar mai scurte. In numar de cinci cu prosoape. S-a dus cu ele catre altar. Mai apoi a aparut cu altele fara tot cinci dar fara prosoape. Nu pot sti ce afacut cu ele. In tandem cu dinsa o tinerica subtire isi plimba balna de vulpe pe un taior cu croiala interesant. S-a fitit pe acolo sa o vada toata lumea.
Intre timp, preotii care la inceput citeau clar numele pomenitilor din neam in neam au ajuns sa mormaie niste sunete indiescifrabile.
Toata lumea atepta cu nerabdare sa se termine.
S-a terminat.
Traditional, urma sa se stropeasca coliva, sa se ia din coliva si sa se ia din vin. Bun. Ma asez la un rind cit de cit organizat. Dar care nu avansa. Intre timp, pe la stinga noasta au inceput se strecoare persone care, mi-am dat seama mai tirziu, se indesau in fata tuturor la procedura mentionata. Pina la urma a dat dumnezeu de s-a teminat si treaba asta, si am vazut luminita de la captul tunelului, adica masuta la care oficia un preot. Singur de data aceasta (in anii trecuti avea un ajutor care lua sin coliva si vin). De data aceasta, parintele a stropit, numai, coliva si a luta din vin.
Asa se face ca la ora unsprezece eram gata cu totul si m-am intors.