Memorie

februarie 24, 2013

AM vazut in dimineata aceasta un reportaj despre lemnarii din Bucovina. Obiceiul prelucrarii lemnului inca viu, dar pe moarte.
Cind se recolteaza lemnul, cum se pun jos copacii, cum se prelucreaza pe loc si mai departe… Cum se face sindrila, in mare… dupa care ornarea unor linguri de lemn.
Comentariul era urmatorul: in dragostea sa pentru frumos, taranii au facut…
Doar ca taranii nu cautau mai intii frumosul. Oenamentele de pe orice, nu au avut de la inceput fucntie strict estetica. Aceasta functie le-o acordam noi, pentru ca nu le mai stim semnificatia. Taranii. unii dintre ei, mai stiu, dar nu multi.
Cultura romaneasca are ciudatenia de a-si ignora sau interpreta gresit propriile radacini. Cultura oficiala este, evident, de factura occidentala. Doar ca occidentalitatea a venit tirziu peste un fond strict neoccidental si farimitat.
Sa luam numai, de exemplu, Miorita, balada definitorie a spiritului romanesc. Desi prezenta pe tot teritoriul romanesc, varianta oficiala este cea culeasa la sfirsitul secolului 19 de Vasile Alecsandri din Moldova. Alecsandri, ca un intelectual ce se afla, NU a cules decit un fragment dintr-o trilogie de mituri, din motive numai de el cunoscute. Celelate doua mituri au contiunat sa circule pina catre sfirsitul secolului XX au fost culese de etnologi, dar nu au ajuns sa fie atit cunoscute mai deloc. Rupta din contextul sau natural, Morita a dat, uneori, nastere unora dintre cele mai ciudate interpretari.
Am dat acest exemplu pentru ca vreau sa subliniez dualitatea culturii romanesti. Cultura oficiala si cea reala. Cea oficiala se rezuma la ce-si imagineaza intelectualii ca este romanitatea, iar cea cealala, este romanitatea insasi. Din nefericire, peste 150 de ani de ignorare a culturii romanesti reale a dus la inlocuirea ei treptata de cea ofcioasa si falsa.
Despre intelectualii romani se poate spune cu siguranta ceea ce se spunea despre iluministi: sint mai apropiati de intelectualii din alte tari decit de propriul lor popor.
Din nefericire ceea ce nu este mentionat in carti, in acest moment, aproape ca nu exista. Ce mai exista, este in mare necunoscut si va dispare in maximum 20 de ani.
Dar s revenim la ornamentele folclorlului romanesc.
Din ceea ce stiu eu, nici o populatie nu si-a ornat corpul si obiectele numai de dragul de a si le orna.
Inelele, bratarile si colierele, inainte de toate, aveau ca scop protejarea respectivului fragment de corp sau protejarea intregului corp. In mumiile egiptene se puneau inele pentru protectia degetelor, bratari pentru protectia bratelor iar colierele aveau ca scop potectia intregului corp. Peretii camerelor mortuare erau pictati ritual cu scene precise cu scopuri precise. Statuile avea, de asemenea, scopuri precise. Numele faraonului inscris pe obiecte ii conferea imortalitatea. Una dintre cele mai grave pedepse post-mortem, era stergerea numelui, distrugerea reprezentarilor, darimarea templelor care-i asigurau nemurirea.
Indienii din America de Nord, desenau pe mocasini dealurile si apele peste care trebuia sa treaca proprietarul lor.
Alte populatii isi tatuau corpurile in acelasi scop.
De ce populatiile din coltul acesta de lume s-ar fi coportat altfel?
Nu s-au comportat.
Pe portile maramuresene, pe iile de pretutindeni, pe scoarte, pe linguri si furci, se gaseste extrem de des rozeta soarelui stilizata ca o floare cu 6 petale, cel mai adesea. In jurul rozetei saorelui este dispusa linia frinta simbol din stravechime al apei si, adesa, rombul simbolul feminin cel mai vechi (identificat pe obiecte vechi de zeci de mii de ani). Este stiut faptul ca soarele a fost venerat ca zeu princeps pe tritoriul intregii Dacii. La nasterea sa, poporul roman isi mai amintea de el inchinindu-i una dintre lunile anului si anume luna denumita mai tirziu Decembrie. In calendarul popular romanesc romanesc aceasta era denumita Undrea adica luna inchinata lui Undrea, Indrea devenit ulterior Andrei. Este de retinut ca in Banat, pina in secolul acesta s-a mai pastrat numele de UNDRU pentru familii intregi. (Evidnet, oficial, numele nu este inscris in nici un document. El exista numai in viata reala a satelor.) Undru, Undrea, Indru, Indrea, sint nume ale aceluiasi zeu princeps local, zeul soarelui.
De acea revin
CUltura romaneasca are doua nivele: cel oficial din ce in ce mai occidental si mai arogant, cel ascuns, subtil, subversibil, dar pe moarte, neoccidntal, local si stravechi. Poate vechi de mii de ani.
Poate ar fi bine sa-l adunam fiecare si sa-l pastram atit cit a mai ramas.


Ion Predescu

august 22, 2012

Ion Predescu. Un nume care merita retinut.
Il pun la rubrica ”Romani cu care ne putem mindri”
O adresa la care se poate afla mai mult.
”Pentru validarea referendumului votara Tudorel Toader, propus de PNL, Ion Predescu propus de PSD si Acsinte Gaspar propus de Ion Iliescu, iar pentru invalidarea referendumului votara restul de sase judecatori, toti fiind slugile lui Traian Basescu.”
L-am citat aici pe prietenul Romania Inedit.


Mihnire de primavara

aprilie 15, 2012

„Poet nebun, ce vorbe mari îndrugi
Când spui că eşti din neam ce nu se lasă,
Căci am ajuns în ţara noastră slugi
Şi suntem cerşetori la noi acasă”.
Versurile sint de Adrian Punescu si le-am preluat de aici.


Ciorasti 2012 continuare

februarie 20, 2012

In Ciorasti lucrurile s-au asezat.
Matusa Eana este bine-merci. Are lemne mincare si pirtii prin curte. Simbata isi vedea de pasari, de spalat si de coliva. Fiind simbata mortilor, a facut coliva si a impartit-o asa cum se face dintotdeauna. A venit pe la ea si una dintre finele cu care se ajuta.
Cum vii de la Rimnicu Sarat, inainte de aintra in CIorasti, treci prin Spatareasa, sat lipit de Ciorasti care se tine de Corasti si in care locuiesc alte zeci de neamuri de-ale mele si de-ale matusii mele.
Spatareasa este un sat mai nou decit Ciorastiul. Pe la mijlocul secolului 19 acolo era mosia unei spatarese ramasa vaduva si care a permis asezarea acolo a mai multor familii de tarani care sa-i lucreze pamintul. Printre acestia s-au numarat mai multe familii de aromani veniti din satul Bretcu, din Intorsura Buzaului, unde darile erau mari si viata greu de dus. Una dintre acetea familii era a Bitei Axinia strabunica mamei mele. In casa Bitei Axinia a ramas unul dintre fratii Bunicii (Nenea Die) care a intretinut livada plantata de Bitu Petrea Stancu, cel mort in anul nasterii matusii mele, Tanti Stanica. Acum casa este in grija lui Ionica Stancu.
Am spus tota poveste, pentru ca pe Ionica ninsoarea cea mare l-a prins in Spatareasa, in casa cea veche. Si acolo a ramas. Ionica, desi unchiul meu, are cu numai 3 ani mai mult decit mine si este un barbat in putere si deloc lenes sau betiv. Asa cum ii ctagoriseste inteleptul nostru premier pe locuitorii de la sate.
Am vorbit cu Ionica mai alaltaieri.
Ciorastiiul, mi-a spus el, a fost deszapezit de primar folosind la lucru pe asistatii sociali. Curtea si-a deszapezit-o singur sapind in zilnic in troianul de 3 metri din poarta pe care il cladea crivatul.
In Ciosasti, nu se spune ”ma duc catre apus”, ci ”ma duc in Crivat”.
Cind am vorbit eu cu Ionica, alturi de el era un frate mai mare, Radu, locuitor de bastina al caselor din vacini, spre deosebire de Ionica, care este numai temporar.
Radu, mi-a spus Ionica, putea sa stea inzapezit nu o iarna, ci trei. Avea in camara provizii de detoate si n-ar fi murit de foame. Ca majoritatea taranilor adevarati din Ciorasti.
”Ajutoarele” au fost impartite la tigani. Nu la toti, numai la cei in putere care s-au dus dupa ele.

Era cit pe ce sa uit sa scriu despre nemultumirea pe care am simtit-o cind am gsit un comentariu al cuiva care se considera, probabil, jurnalist, la postarea anterioara. Scrierea poate fi accesata din comentariile de mai jos. A se vedea acolo cum niste insi fara minte rastalmacesc spusele cuiva si trasforma un text in asa fel incit se pierde total sensul avut in vedere de autor.


Imi dau cu parerea despre viitorul politic al tarii

ianuarie 19, 2012

Premier Daniel Daianu sau Marius Nistor de la sindicatele din invatamint.

Presedinte: nu stiu. Poate ca unul dintre cei doi. Domnul Daianu este pacat sa fie  pentru ca este prea competent in domeniul lui iar domnul Nistor este unul dintre cei mai buni politicieni pe care i-am vazut dupa 89. Este prea abil pentru postul de presedinte. S-ar risipi acolo degeaba.

Un post important in guvern l-ar putea avea Radu Mazare de la Constanta.

Sint singurii oameni publici care nu si-au dat cu dreptul in stingul in cursul ultimilor evenimente.

Am uitata de Mona Musca. O femeie de toata isprava. Ea nu s-a manifestat in zilele acestea. Poate de aceea am omis-o.

M-am hotarit. O propun pentru presedentie.

 


In memoriam Amza Pelea

decembrie 11, 2011

De aici.

 

7 aprilie 1931 – 12 decembrie 1983


Nenea Die cu una dintre stranepoate

martie 28, 2011


Salvati Rosia Montana

februarie 24, 2011

Aici o actiune curajoasa…


Mihaela Ceausescu

ianuarie 29, 2011

O femeie de toata isprava. Desi blonda. Cam la 55 de ani. Nepoata lui NC.

Mignona, volubila, inteligenta si spontana. Cu haz personal foarte sanatos.

La observatia lu Neagu Djuvara „Dictaturile nasc cretini” cu directie clara catre „dictatura” ceausista, a raspuns: Cretinii, ca si indivizii normali si cei supradotati, exista in orice societate… Ceea ce este la nivelul bunului simt al rominului de rind. Acesta si este motivul pentru care imi place atit de mult doamna. Da glas bunului simt.

La fel cum in fiecare societate exista „exaltati” si „oportunisti”. Exaltatii cred in ceea ce spun si ceea ce fac, oportunistii nu cred in nimic. Fac ceea ce este la moda sa se faca. Sau ceea ce li se impune. Astia, carora li se impune, mai sint pardonabili, ceialti ar trebui spinzurati (parerea mea, nu a ei).

Ceausescu si-a iubit tara, nevasta si era un exaltat.

Actualii nu-si iubesc nici tara nici nevestele si sint niste oportunisti.

Ea le spunea celor doi Unchiul Nicolae si Tanti Lenuta. Asa cum eu ii spun unchiului meu Nenea Gneorghe si matusii Tanti Sanda. Iar copiii mei le spun unchilor lor Nenea Lucica, Nenea Gabi si Tanti Aurelia sau Tanti Stanica… Cit se poate de normal.

De ce a iubit-o NC pe E? Pentru ca asa a fost sa fie. Si Elena Ceausescu era un monstrulet in comparatie cu monstrii blonzi ai zilelor noastre (vezi Elna din Plescoi…).

Despre Elena Ceausescu stiu o povestioara. In tineretea ei era curtata de Ceausescu, secretar la UTC si un alt nene, al carui nume nu mi-l mai amintesc, secretar la UTS (mai tirziu s-a unit UTC-ul cu UTS-ul si a iesit UTM-ul). Acesta din urma fusese prieten din tinerete cu tatal meu si l-am avut de multe ori in vizita la noi acasa.  Fusese si el ilegalist si intemnitat la Doftana. Perioada respectiva a folosit-o sa invete vreo trei limbi straine si sa citeasca enorm. Se uita la peretii plini de carti ai tatalui meu si intreba „Cit ai citit din cartile astea? De ce la aduni daca nu le citesti ?” El isi avea biblioteca in minte. Nu avea nevoie de suport fizic…


Inginerul Gheorghe Panculescu

ianuarie 27, 2011
Putini sunt cei care stiu ca simbolul Parisului, celebrul Turn Eiffel,  a fost realizat dupa o tehnologie inventata in Romania de inginerul Gheorghe Panculescu.

Dupa ce a absolvit cursurile Politehnicii din Zurich , inginerul Gheorghe Panculescu ajunge sa lucreze in cadrul companiei Eiffel, la recomandarea marelui scriitor Vasile Alecsandri.
In 1878, Panculescu revine in tara pentru a construi calea ferata Bucuresti-Predeal.
In acea perioada, inginerul inventeaza un sistem de imbinare a traverselor de cale ferata, care avea sa revolutioneze constructiile metalice. Astfel, datorita metodei de montare a sinei pe traverse in fara spatiului caii ferate, Panculescu a reusit sa termine lucrarea concesionata in mai putin de un an, desi termenul de livrare era de aproape cinci ani.

Panculescu l-a gazduit pe Gustave Eiffel
Impresionat de proiectul  inginerului roman, Gustave Eiffel se deplaseaza special la Valenii de Munte pentru a-l intalni pe Panculescu, cel care avea sa devina inspector general al Cailor Ferate Romane. Eiffel a vrut sa vada tehnologia folosita de acesta la montarea caii ferate.
In 1879, in casa unde se afla acum  Muzeul Nicolae Iorga, francezul a fost gazduit de Panculescu si a fost impresionat de genialitatea inventiei romanesti.
Aici, Gustave Eiffel, care avea sa devina celebru, i-a vorbit gazdei despre proiectul sau, inaltarea unui turn iesit din comun, la Paris, pentru Expozitia Universala din 1889.
Impreuna au discutat despre adaptarea tehnicii inventate de Panculescu la constructia turnului, folosind subansamble  metalice confectionate la sol si asamblate dupa aceea, pe masura ce se inalta lucrarea. Interesant este si faptul ca destinul celor doi ingineri
avea sa se incheie, in acelasi an, 1922.
Cunoscut in  Franta, anonim in Romania
Profesorul Eugen Stanescu  de la Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie s-a  numarat printre putinii cercetatori ai acestui  inedit episod.
A fost special in Franta pentru a  studia cat de cunoscut este aportul inginerului roman  la ridicarea simbolului orasului luminii.
Studiind  documentele acelor vremuri, profesorul a gasit un  studiu intitulat „Communication sur les travaux de la  tour de 300 m”, datat 1887, in care celebrul inginer  Alexandre Gustave Eiffel precizeaza ca turnul care ii  poarta numele nu s-ar fi putut construi daca nu ar fi  aflat de tehnica inovatoare folosita de inginerul roman  Gheorghe
Panculescu la constructia tronsonului de  cale ferata Bucuresti-Predeal. Din pacate, numele romanului este mult mai cunoscut in Franta decit in tara unde s-a nascut.
Doar la insistentele  profesorului Stanescu, o scoala generala din Valenii de Munte poarta de la inceputul acestui an numele inginerului  Panculescu.

Resita
Repere de ordin  geografic, administrativ si istoric = oras situat in depresiunea Resita , pe malurile raului Barzava.
*Istoric: vechi traditii industriale (sec. XVIII – primele furnale si prima locomotiva cu  aburi); Turnul Eiffel din Paris este construit cu otel fabricat la Resita. Oare? Mai trebuie  cautat…   ..
Up Date  Mesajul de mai sus nu este decit partial corect.  Exista Resita. A existat inginerul cu pricina, doar ca nu acolo s-au lucrat piesele Turnului Eiffel. In al doilea mesaj de la Nelu Craciun se poate vedea ce scrie cu adevarat pe T.E. Multumesc, NC.