Amintiri

August 4, 2013





Visagul in arsita verii 2012

August 26, 2012

Am fost din nou la Visag. Calatoria mea anuala obligatorie. Arareori reusesc sa ajung de doua ori.
Din cei 500 de kilometri de drum am revazut din nou intreaga tragedie a Romaniei contemporane. Tot jumatate din cimpurile tarii laste in paragina. Cealalta jumatate cu culutri compromise si miristi lasate de izbeliste. Intr-un singur loc am vazut un unu tractor lucrind o mica parcela de pamint. Inainte de 89 miristile erau arate de formatiuni de zeci de tractoare. Citiva particulari din Trasnilvania isi culegeau cartofii. Era o imagine insolita. Saci de plastic insirati frumos, aliniati cam din 10 in 10 metri de-a lungul horatului si la doua trei rinduri de saci stationa cite o Dacie. Intre aceste repere, oamenii…
Lanurile de porumb arse de seceta. Marea lor majoritate. Si peste tot urme de foc. In vara asta focul terestru a facut scrum o imensa suprafata din teritoriul romanesc. (Asta in timp ca asa zisii politicieni isi dau la gioale unii altora sub ingaduitoarea supraveghere sa comunitatii europene si internationale).
Visagul dormita in arsita necrutatoare a cerului. Iarba din voret se uscase. Ciresul isi scutura mult prea devreme frunzele iar in gradina se coceau ierburile salbatice printre cele citeva culturi compromise ale Marioarei. Parul varatec din fundul gradinii se trecuse nevazut de nimeni. Numai una singura dintre pere mai putea fi mincata. Parul tirziu de linga poarta avea fructe crude.
Pe ulita satului mosii si babele isi vedeau linistiti de repausul lor prelungit pe treptele caselor dormitinde iar trecatorii erau mult mai desi decit cei 450-470 de locuitori legali ai satului. Copii cu bicicleta, adulti cu biciclete (de parca are sa se revina la mijlocul de locomeotie cel mai raspindit in tineretea mea…) si semne ca o parte din casele parasite mai inainte aveau sa-si regaseasca locuitorii…


Art Deco

Aprilie 23, 2011


Imnul crizei si cel al sfirsitului crzei

Aprilie 6, 2011

de la romania inedit


Salvati Rosia Montana…

Februarie 24, 2011
Subject: Reactie la Rosia Montana – trimiteti mai departe
Pentru ca urmasii nostri sa mai afle vreodata cine au fost stramosii al caror sange le curge in vene , Trimiteti mai departe !
Doina Cociorvei
>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>>
Mai jos este un material care TREBUIE SA CIRCULE. E singura forma de protest deocamdata. Sunt informatii despre Rosia Montana si despre valoarea ei fizica, despre valoarea spirituala a zonei si mai ales despre valoarea romanului si a Romaniei, aici si in lume. Am decis sa anexez citeva fotografii facute de subsemnatul in zona acum circa 3 ani. AM VAZUT GALERIILE DACO-ROMANE DE PESTE 2000 DE ANI! EXISTA! NU SUNT O MINCIUNA!
Acolo se ascunde un tezaur urias ce nu va putea fi masurat nicicind in bani! Am gasit ghidul local recomandat (clandestin, in soapta, la ureche! – dureros!) care stie foarte multe (nu din presa!) si care ne-a dus in adincurile pamintului. Si mai ales ale istoriei. Si cind am iesit la suprafata ne-am dat seama in ce hau fara fund de fapt suntem pe cale sa fim aruncati.
Cezar Aanicai
Iasi , mai 2010
” …Rosia Montana este cea mai veche localitate din Romania , atestata de la anul 131 dupa Hristos.
..De-a lungul istoriei, ispita aurului a atras aici toate neamurile Europei, facand din Rosia un orasel cosmopolit.
..Din Rosia s-au ridicat, de-a lungul timpului, multi luptatori ardeleni, cum au fost Simion Balint, George Gritta, luptator in revolutia de la 1848, alaturi de Avram Iancu..
..In Rosia, stradutele inguste si pietruite, casele de patrimoniu, construite in stil baroc de arhitecti italieni (Strada siciliana), in urma cu aproape doua sute de ani, te transporta in alt timp..
Ultimele 330 de tone de aur si 1680 de argint vor sa fie exploatate, pana la ultima roca de minereu, de compania Gold Corporation, careia i-a fost concesionata exploatarea.

..Doar douazeci de mii de dolari pe an plateste statului roman compania Gold Corporation, chiria pentru concesiunea a 520 de kilometri patrati, inima de aur a Apusenilor.
Concesiunea s-a facut pe 20 de ani, din 1997, deci ar mai fi inca sapte ani de-acum incolo.
..Vedem zilnic cum angajatii companiei intra in galerii, sub pretextul ca iau probe si fac masuratori, pana ce vor incepe oficial exploatarea, dar nimeni nu-i controleaza daca iau sau nu iau aur de-acolo…
..Uraniul ni l-au exploatat rusii in totalitate, iar acum vom ramane si fara aur, daca romanii nu se trezesc la timp.

De la Bucuresti sau din alta parte a lumii nu-si dau seama de dimensiunile reale ale tragediei de la Rosia Montana , iar cand vin aici si afla adevarul, sunt izbiti de anormalitatea acestei situatii, de lipsa de reactie a Guvernului si a administratiei locale, fata de aceasta stare de lucruri.
Toti scriu acolo ca nu-si pot inchipui ca vestigiile istorice, galeriile romane, bisericile si cimitirele istorice, bucati intregi de munte s-ar narui intr-un iaz de cianura.

Toti ne incurajeaza sa rezistam! Toti vor sa fie de folos cu ceva, un lucru cat de marunt. Solidaritatea aceasta de la om la om face mai mult decat orice gest politic din departare, si acesta indelung asteptat.

„Rezistati! Rezistati!” ne indeamna toata lumea, dar nu e usor, sa stiti, sa-ti traiesti viata ca in vitrina, observat, filmat si fotografiat tot timpul, pandit din fata casei, spionat obstructionat in orice faci sau ai intentia sa incepi. E o tensiune continua care slabeste numai de vineri dupa amiaza pana luni dimineata, atunci cand „observatorii” Gold-ului se aduna de pe ulite, unde se plimba in costumele lor spilcuite si cu ochelari negri la ochi,
plini de emfaza (vezi Doamne, au cumparat aproape tot si ei sunt stapanii Rosiei), si pleaca cu masinile lor scumpe in week-end. Abia atunci, noi putem sa lasam garda jos si sa traim, sa ne strigam bucuriile sau sa ne plangem necazurile, pe un ton de normalitate.

Si cum sa nu ravneasca la aurul Apusenilor, cand in el sunt, in procente mai mari decat oriunde in lume, si metalele rare atat de cautate de industria constructoare de nave spatiale: titan, vanadiu, wolfram, molibden.

Daca macar un singur om va ramane aici si nu-si va vinde proprietatea, compania nu va putea sa treaca peste el. Cred cu tarie ca nu ne luptam cu morile de vant si ca lupta noastra nu e in zadar.Nu se poate sa scoti o localitate in afara existentei, pentru ca vrea o companie straina sa le ia acest drept in numele lacomiei. Daca litigiul cu Gold ar mai tine o suta de ani, rezistenta Rosiei s-ar stinge, treptat. Probabil, asta urmareste compania. Poate daca romanii si-ar lua un petic de pamant pe dealurile acestea si nu l-ar ceda in ruptul capului, atunci ei nu vor avea sorti de izbanda, in vecii vecilor. Iata, membri ai organizatiei mondiale „Green Peace” si-au cumparat loturi fie si de cativa metri patrati in Rosia Montana, pe care nu le vor vinde companiei cu nici un pret, ba chiar au confectionat tablite pe care scrie: „Aceasta proprietate nu este de vanzare”, pe care le-au impartit rosienilor, ca sa descurajeze orice tentativa a companiei de a-i ispiti sa ii vanda casele. Acum, Gold Corporation (Gabriel Resources si alte companii subsidiare dupa care se ascunde) si-a angajat cea mai mare companie de publicitate din Bucuresti, a regizorului Bogdan Naumovici, ca sa le faca propaganda proiectului minier de la Rosia Montana. Chiar daca mult prea tarziu, reclama a fost oprita,
in cele din urma, pentru minciunile continute in ea
.
O lovitura dura pentru companie.

Avem nevoie de exprimarea solidaritatii cu lupta noastra. Sa vina aici cei care cunosc drama noastra, sa ne sprijine moral, sa aratam Gold-ului ca nu suntem asa putini, ca avem si pe altii de partea noastra. Sa facem si noi actiuni de intimidare, asa cum fac ei, nu doar sa tacem si sa inghitim. Noi suntem vreo 20 de familii, ultimii luptatori impotriva Gold-ului, care nu vom pleca nici in ruptul capului. Oricati bani ne-ar da, cu orice ne-ar tenta, noi nu plecam. Mie sa-mi dea America toata sa fie a mea, si eu nu plec din Rosia Montana .”
Eugen Cornea, capetenia rezistentei antigoldiste de la Rosia Montana

Am fost astazi la o intalnire cu profesori universitari si alti oameni pregatiti in diferite domenii care-si  bat capul cum sa salveze muntii Apuseni de explatare si de distrugere totata. Sincer, nu pot sa stau nepasatoare la ce se intampla si simt ca daca eu nu ma ridic,tu nu te ridici, ala nu se ridica, nu ne ridicam cu totii, tragedia se va intampla si nepasarea de acum ne va costa enorm.
O
amenii sunt constienti  de amploarea situatiei de faptul ca astia care ne conduc stau sluj in fata banilor,ca au vandut tara pe nimic
In principiu, s-a recunonsut ca sunt multi Romani care vor bine, dar care nu il pot realiza, pentru ca, urmare a manipularii,  au reusit astia sa ne demoralizeze si sa ne dezbine

Fiecare invitat, specialist pe felia lui a vorbit despre efectele, numai negative , ale explaotarii miniere  pe care vor sa o inceapa la Rosia Montana

prof. univ. dr. Ion Brad – membru al Academiei Oamenilor de Stiinta, biochimist a explicat clar care sunt efectele cianurilor rezultate din exploatare asupra organismelor vii: moarte sigura pentru mediu plante, animale si oameni pe o raza de sute de km (inclusiv in tarile vecine) din cauza vaporilor de cianura care se ridica in aer

prof. dr. Vasile Boroneant, istoric, a povestit despre valoarea siturilor dacice, a galeriilor romane vechi de peste 2000 de ani si despre pierderea identitatii Poporului Roman si a intregului sau certificat de nastere Dacic

S-a vorbit despre faptul cgea asta este rezarva strategica de aur a Romaniei, de care se stie de mii de ani, pe care dacii au exploatat-o cu masura si pe care au lasat-o mostenire urmasilor pt gestionaterea independenta a Poporului Roman si despre faptul ca in Muntii Apuseni pe langa cea mai mare rezerva de aur si argint din europa, aur de o calitate ridicata, mult superioara, ar fi si o rezerva uriasa de wolfram metal mai scump decat aurul si mult mai pretios, greu de gasit, foarte necesar,  in industria militara si spatiala si in economie in general

sunt multe care se invart in jurul regiunii Apuseni pe care vor sa ii distruga e plin de zacaminte, si pe toate vor sa le exploateze, statul roman primeste  nimic, adica 1 miliard de dolari in 20 de ani de exploatare, adica  15 % iar  explatatorii iau restul de  85 %, si lasa in urma distrugeri istorice, ecologice, umane, NATIONALE , economice inestimabile

Pentru pamantul asta au murit Dacii, au murit marii Domnitori Romani, milioane de Romani de-a lungul secolelor ca sa il apere de asupritori si ca sa il dam noi degeaba astazi.

pasivitatea o sa ne coste scump

Eu cred ca nu putem sta indiferenti fata de mostenirea pe care o avem, care e a noastra.,nu a canadienilor sau a altora. E ca si cum vine unu sa iti ia casa cu tot ce ti-au lasat parintii,  pamantul, hainele, amintirile, si tu te uiti la el cum o face si il lasi in pace.

ce e de facut ? cum putem incepe sa ajutam ?

Cred ca trebuie, in primul rand,  ca toata lumea sa afle despre asta sa afle adevarul. oamenii nu stiu ce se intampla. apoi impreuna oamenii trebuie sa spuna NU !!

Pentru asta rebuie sa ne gandim repede, pentru ca nu e timp, la ce anume putem sa facem, cum putem sa contibuim cu resursele pe care le avem, si aici ma gandesc sa punem in aplicare totul pentru scopul asta care ne priveste direct. sa punem in miscare pe toata lumea
pe care o cunoastem, care, la randul ei va angrena mai departe alte roti.


Amintiri cu Mosu’ Patrascu

Februarie 9, 2011

In celalat blog am pus un post despre posibile metode de constructie neolitce. Altfel spus, in urma cu m ai multe mii de ani este posibil sa fi existat tenici simple, dar eficiente de a mobiliza blocuri de piatra de deimensiuni imense care sa explice cum s-au construit monumentele magalitice. Cunostintele au fost ulterior pierdute iar oamenii actuali nu-si pot imagina cum s-au realizat respectivele performante.

M-am nascut cu ceasul pe masa si am invatat sa-l citesc de timpuriu. Ulterior nu am mai putut sa evaluez timpul fara el. Dar ceasul a devenit disponibil peste tot in Romania abia in a doua jumatate a secolului 20. Si, totusi, taranii stiau sa se pozitioneze in timp mai totdeauna. In timpul zilei, era mai usor, mai ales in zilele cu soare. Se repera discul solar pe bolta ceereasca sau se urmarea evolutia ubrei vreunui obiect, vreunei  cladiri sau copac… Imi amintesc de etalonul „piatra”. Baba Mariuta avea treba in curtea interioara dar si tine cont daca este vremea sa scoata vaca la drum s o ia la imas cine era de rind sa o pazeasca. Mi-a strigat „Du-te sa vezi daca-i trecuta umbra de piatra!” Care umbra, care piatra ?!

Umbra era a casei iar piatra erau cele citeva lespezi care pavau intrarea in tirnatul casei mari… Cind trecea soarele spre asfintit si umbra casei se lungea la limita pavajului era timpu sa vina vacarul sa ia vaca.

Baba stiia in fiecre moment l anului locul exact de unde rasarea soarele. Eu nu l-am stiut nicodata pe nicaieri pe unde am fost. Stiia si de unde vine ploaia vara si de unde vine furtuna si ninsoarea si frigul.

Tot Baba ne-a povestit cu respect despre tatal ei, Mosu’ Ion Patrascu, care stia noaptea sa se orienteze in timp dupa stele. Una dintre constelatiile de baza pe care le urmarea acest strabun al meu, era „Gainua”. Ea era cea care-i spune cind sa-si scoale suspusii pentru a se pregati de urmatoarea zi de lucru. Totdeauna taranul roman s-a sculat o data cu zorile si s-a culcat o data cu inoptarea. Iar dimineata il gasea la tarina, sa inceap lucrul. Mai putin pe vremea CAP-urilor cind se pleca de acasa pe la 8 si se mergea la cimp cu remorca…


24 ianuarie si Unirea

Ianuarie 24, 2011