Ma minunez

Azi am avut o zi plina la vizite.  Pe „Singur, singur…” aproape 30 iar pe „Geomarz” peste 60. Ore ce s-o fi intimplat ? Nici nu-mi vnea sa cred. Au devenit blogurile mele asa de cautate ?

Sau ma supravegeaza securitatea si pe mine, cum facea cu sarmaluta de HM.

Daca tot a venit vorba de vaca aceasta, ma umplu de naduf cind imi amintesc ce am citit recent. Nu-i ajunge ipoghimenei ca a luat pe de-a moaca 1(unu) milion de euroi de la nefericitii aia de la Stokholm pentru cit a fost ea de priceputa in ale scrisului (sanchi) in anul care a trecut a mai incasat 2,5 (doua si jumatate) milioane din vinzarea cartilor ei… Mare ti-e gradina, doamne !

Sa dai bani pe ceve ce inainte nu se citea nici cu picioarele de nimeni, numai pentru ca niste zanateci au zis ca merita…

Poate, o sa citesc ceva, dar IN NICI UN CAZ nu o sa cumpar nci o carte de-a ei. Chiar ma gindesc sa ma duc intr-o librarie si sa citesc acolo, pe loc vre-o pagina doua sa-mi fac parerea mea proprie depsre ipochimena.

Nici „Cel mai iubit dintre paminteni” al lui Marin Preda nu am putut sa citesc, desi eu citesc cu placere ce a scris Marin. Nu mi-a placut nici tematica abordata acolo si nici atmosfera creata. Mi s-a parut de la inceput patologica si apasatoare. Nu din cauza contextului social, din cauza comportamentului aberant al eroilor principali. Mesajul cel mai important transmis de Preda, „Cind dragoste nu e, nimic nu e”  nu mi se pare demn de un asemenea scriitor.

Eu prefer alte mesaje. Cele transmise de Victor Jara, Violeta Parra, Eduarde Galeano…Gabriel Garcia Marquez…sau in Camino que anda  de Fernando Soto Aparicio

Si daca tot a venit vorba de America Latina, nici actualul laureat cu Nobel pentru literatura nu mi-e prea simpatic. Am citit cu mare dificultate „Converesatie la  Catedrala” si am retinut de acolo partea de mitologie precolumbiana. Restul, nu prea m-a patruns.